Emma

Capitolul 6

Pune melodia asta cat timp citesti Irina Rimes, KIlla Fonic- Bandana

E ciudat faptul ca am facut clatite. De cand a plecat Emma, nu am mai pus mana nici macar pe o lingura din bucataria aia, dar apoi sa mai si gatesc. Trec in dormitor, si deja simt ca ma sufoc. Mirosul ei e inca impregnat in asternuturi, parca si in peretii albi, plini cu desene facute de noi. Patul parca e rece, straniu si strain asa gol, fara ea acolo. Perna pe care o imparteam amandoi, in serile in care nu adormea cu capul la mine pe piept, are inca forma capului ei. Parca ii vad suvitele de culoarea mierii, cum stau cuminti pe materialul ei alb.

Ma indrept spre dulap, si trag de usa culisata care se misca usor pe sina ei mica. Mirosul ei dulce de fructe de padure si orhidee ma loveste din plin, amintindu-mi de parfumul ei si parul care ii mirosea intr-un fel dulce a capsuni. Imi trec mana peste materialul hainelor din dulap, plamanii refuzand sa inspire parfumul ei atat de familiar si dulce. Mana mi se opreste in dreptul unei rochii din matase de culoarea sampaniei. Am tras usor umerasul afara, rochia alunecand cu miscari moi si usoare de pe el. Era o rochie de matase cu un decolteu in "V", impodobit cu dantela. Ii ajungea cu o palma mai sus de genunghi, amintind de un neglije de pe vremuri. Imi aduc aminte perfect ziua cand am cumparat-o.

- Emma? Am spus aruncandu-mi adidasii in suport si geaca in cuier.

- In bucatarie! S-a auzit glasul ei.

- Buna iubito! Am spus sarutandu-i obrazul in timp ce mainile ii inconjurasera talia.

- S-a intamplat ceva? Cum a fost intalnirea cu Santiago? A intrebat oprind mixerul, indreptandu-se spre chiuveta pentru a se spala pe maini.

- Destul de bine. O face fericita pe mama! Si daca regina-mama e fericita si eu sunt! Asta e crema de capsuni? Am intrebat inmuind degetul in bol, si gustand.

- Da! A spus ea plesnindu-ma peste maini. Parca ai fi un copil care nu a mai mancat in viata lui ceva dulce! A spus ea, amintindu-mi ca mama facea exact la fel. Ador asemanarea asta intre ele doua.

- Ca tot veni vorba. Imi e dor de ceva dulce! Am spus facand aluzie la un sarut, in timp ce ea orna o briosa.

- Poftim! A spus indesandu-mi briosa in gura. Briose cu portocale si glazura de bezea, mai avem de vanilie si afine si de ciocolata si capsuni. A spus razand, in timp ce isi scotea sortul.

- Nu la asta m-am referit! Am spus muscand din briosa.

- Pacat! A chicotit, parasind bucataria.

- Emm?

- Da, Andrei! A spus ea calma, clipind indecent si rar.

- Ce ar fi sa iesim in oras? Am intrebat luand-o in brate. Era cu spatele la mine asa ca mi-am incolacit mainile in jurul taliei sale, si mi-am lasat barbia pe umarul ei.

- De ce? A intrebat rapid.

- Trebuie sa am un motiv anume pentru a iesi cu iubita mea in oras? Am intrebat sarutandu-i crestetul capului.

- Tu nu faci nimic daca nu iti iese ceva din asta! Asa ca da drumul porumbelului si repede! Spuse ea cu ironie, accentuand ultimul cuvant.

- Ma gandeam ca ti-ar prinde bine sa iei aer... Am spus leganand-o usor.

- Nu sunt pe moarte ca sa trebuiasca sa iau aer! M-a oprit ea.

- Atunci te plictisesti in casa...

- Absolut deloc! Am facut curat si briose, plus ca am facut lazania. Si am mai platit si facturile si am facut piata.

- Asta e! Am spus. Pana atunci toate argumentele mi le parase, dar asta era perfect.

-Ce e? A spus intorcandu-se sa ma vada.