Emma

Capitolul 11

Asculta asta cat timp citesti Yoke Lore- Beinge.

O persoana buna, va face mereu orice ii sta in putinta sa vada pe altii fericiti. Isi va sacrifica ultimul minut in care putea sa stea, pentru a ajuta pe cineva. Isi va da si ultimul leu din portofel pentru a cumpara o paine sau un covrig, pentru cersetorul pe care niemeni nu il baga in seama. Isi va da toate economiile facand cadouri de Craciun famiilor nevoiase. Va cumpara flori sau zarzavat de la batrana care le vinde, chiar daca nu ii trebuie. O astfel de persona era Emma.

- Emma?

- Da! A spus cand am vazut-o pe hol.

- De ce tremuri? Am spus lipind-o de mine in cea mai stransa imbratisare.

- Andrei, sunt uda! S-a plans retragandu-se.

- Cand vei intelege ca nu imi pasa. Intra in camera sa te imbraci. Si raspunde! Am spus tarand-o in dormitor.

- Pentru ca am facut dus cu apa rece! A spus tragand pe ea o pereche de blugi albastrii.

- De ce ai face asta?

- pentru ca trebuie sa ajung cat mai repede la adapost! Si pentru ca nu vreau sa adorm! A spus cautand in dulap.

-Dar...

- Nu renunt la adapost! Ma poti inchide la sutien? M-a rugat tinand in mana o bluza galbena, dintr-un material usor.

- Emma e toamna, o sa iti fie frig cu aia. Am spus in timp ce mainile mele erau ocupate sa ii inchida sutienul alb, din dantela. Mi-am asezat obrazul pe umarul ei. Te pot duce eu?

- Sigur! A spus imbracandu-se, luand un hanorac verde de la mine din dulap. Acum nu imi va mai fi frig!A zambit prinzandu-si parul auriu intr-un coc in varful capului.

- Eu o sa ma imi iau un alt tricou si putem pleca. Am spus trecandu-mi peste cap tricoul negru care cazu pe podea. Ea l-a luat si la aseazt in cosul de rufe.

*

- Mersi ca m-ai adus! A spus lipindu-si buzele de obrazul meu, inainte de as desface centura si de a cobori.

- Pot ramane cu tine?

- Sigur! Am urmat-o in liniste pana la tarcurile cu acei caini.

- Sigur nu e periculos. Poate sunt turbati! Am spus nesigur, privind patrupedele care sareau pe plasa tarcurilor si latrau.

- Doar pentru ca nu sunt caini de rasa, nu inseamna ca sunt agresivi. A spus luand un sac cu mancare, intrand in primul tarc. Si daca vrei sa sti sunt vaccinati periodic de Radu, veterinarul nostru. A spus aspru, umpland bolurile cu mancare ale animalelor.

- Emm? Am spus privind cum se apleaca sa mangaie un labrador.

- Nu sunt agresivi! Buna Jessie! A spus scarpinand animalul dupa urechi.

- Emma? Am tipat, observand gicanticul caine ciobanesc, negru, care se apropie de mine, latrand.

- Doar, du-te acasa Andrei. Hai aici Bruno! A spus batand usor cu mana pe sold. Cainele a privit-o si s-a indreptat spre ea usor. Hai sa iti dam ceva sa mananci uriasule. A spus ea mangaind animalul. Ridicandu-se din fund, si scuturandu-si blugii de praf. Am ramas trasinit, practic holbandu-ma la femeia asta micuta, care tocmai reusise sa faca un caine urias sa o asculte.

- Nu vreau acasa! Am spus in timp ce ea se indrepta spre ultimul tarc cu Bruno pe urmele ei.

- Ei te simt! A spus deschizand portita. Bruno s-a asezat pe burta, privindu-ma cu un marait.

- Asta tocmai ma uraste! Am spus aratand spre matahala neagra.

- Esti insuportabil! Spuse inchizand portita.

- Imi pare rau Emm! Am spus apropiandu-ma de ea.Dar m-am oprit la o distanta de un metru, din cauza cainelui care isi aratacaninii ascutiti, parca ranjind la mine.