Emma

Capitolul 8

Pune melodia asta pe fundal Nightwish- While your lips are still red

Nu stiu daca cineva ma va crede cand voi spune ca imi e dor de sporovaiala Emmei. De toate intrebarile alea pe care le punea in fiecare zi, la fel ca un copil de doi ani, care este abia la inceputul cunosterii lumii. Curiozitatea asta a ei ma face sa rad de fiecare data cand imi aduc aminte cat de serioasa e, si cat de incapatanata sa afle ceea ce isi doreste, nici macar un catar nu o poate intrece, mereu a fost asa capoasa. Imi amintesc de primul " interogatoriu " avut cu ea. Dar si de prima cearta serioasa avuta impreuna. Eram la masa intr-o cafenea linistita din apropierea facultatii unde studia, avand in fata o zi insorita si caniculara de iulie, si un pahar cu suc si gheata cat cuprinde.

- Nu e ciudat ca suntem de patru luni impreuna si totusi eu nu stiu nimc despre trecutul tau? Ma intreaba sorbind din paharul cu Sprite.

- Un om nu se cunoste dupa trecutul lui! Am spus.

- Citezi din " After", Anna Tood ar fi foarte geloasa sa vada in ce scopuri ii furi replicile lui Hardin.

- Nu cred ca ar deranja-o atat de mult! Am spus sorbind din paharul cu Fanta.

- Poate! Si totusi cat vei mai tine pe tine aceasta mantie a secretului? A intrebat jucandu- se cu paiul din pahar.

- Ce vrei sa stii?

- Totul!

- E greu!

- Dar nu imposibil! A spus inclinindu-si capul intr-o parte, rezemandu-l de umar, visatoare.

- Sah si mat!

- De ce nu vorbesti niciodata despre copilaria ta?

- Pentru ca nu este un subiect care sa imi provoace placere! Am spus ironic.

- Haide " Inima de piatra ", incerec sa aflu lucruri despre tine, nu sa descoper secretele organizatiei NASA. Am suras. Destinde-te!

- Chiar trebuie sa facem asta? Am intrebat strangand din dinti, stiind ca nu vreau sa o mint, dar nici sa vorbesc despre tampenile facute in trecut, si mai ales despre o anumita seara.

- Da! Vreau sa cunosc fiecare particica, oricat de mica ar fi, din sufletul tau! Pentru ca vreau sa fi al meu in totalitate. Are sens? A intrebat ingrijorata.

- Da! Dar daca vrei sa facem asta, prefer sa o facem in patul meu confortabil, departe de lume, cu cortina trasa si cu tine in bratele mele! Am spus probabil prea rece, mult prea rece decat am avut intentia.

*

- Mai bine? A intrebat dupa ce am prins-o in brate asezandu-ne comod in pat. Avand perdelele si draperiile trase, lumina fiind destul de putina si de culoare rosie datorita culorii perdelelor dintr-un material greoi.

- Mult mai bine! Am soptit imbratisand-o mai tare.

- Cand te-ai mutat in Italia? A intrebat jucandu-se cu degetele mainii mele, lucru pe care il face cand e ingandurata.

- Cand eram in clasa a noua! Am spus simplu, privind mainile nostre impletite.

- Iti e dor de locul ala?

- Santa Maria del angeles, e un loc frumos! Dar nu m-as simti la fel de bine acolo fara tine, daca la asta te referi.

- De ce s-au despartit parintii tai, Andrei?

- Din vina mea! A oftat indignata, aseandu-se intr-un cot pentru a ma putea fulgera cu o privire dezaprobatoare intr-o nuanta de auriu.

- Asta e o prostie! Ce vina are un copil? A spus asezandu-se inapoi.