Emma

Capitolul 3

Pune melodia asta cat timp citesti El Nino-Morfina

Imi aduc aminte de o zi in care, Emma, a venit la mine sa imi predea lectiile de iubire. Paream un copil ce face meditatii la cea mai grea materie, iar ea, ea era profesoara pentru care merita sa depui cel mai mare efort pentru a o vedea multumita.

- Andrei? Am ajuns! A spus din hol, intuiam ca e fericita sa imi impataseasca ceea ce facuse in acea zi, lucru obisnuit, dupa patru luni in care ne vedeam din ce in ce mai des. Intuiam ca se descalta, apoi i-am auzit pasii cum veneau spre mine. Hei! De ce nu ai raspuns? A intrebat aruncandu-si geanta si haina pe spatarul canapelei. Am pufait din tigare, plictisit. Andrei?!

- Taci! Urli ca o moara stricata! Nu vezi ca ma doare in p... de ce spui tu. Ma doare capul!

- Nu e de mirare ca te daore capul din moment ce nu faci decat sa fumezi si sa bei! S-a apropiat nervoasa de mine, asezandu-se in fata televizorului, unde priveam un film interesant despre motoarele noi aparute pe piata.

- Da-te din ecran! Am marait.

- Nu pana nu ai de gand sa vorbesti cu mine, si sa imi spui ce dracu ai patit! A tipat ea. Si arunca tigarea aia, e aici un fum mai dens decat in desenele de animatie cu Scooy Doo care taie ceata cu ungiile! Am ras la aceasta remarca privind-o cat de nervoasa si sincera era. Nicioada nu a avut vreo miscare repetata de acasa. Era pur si simplu incatorare de a dracului uneori; si cu vorbele la ea, de parca le avea pastrate in buzunare. Dar deliciul il constituia parul ei ravasit de o pereche de maini tremurande si ochii de o culoare incerta ce aruncau fulgere. Deci? Spuse ea ironic, desfacandu-si bratele in timp ce batea ritmic cu piciorul drept in podea, lasandu-si greutatea pe celalt.

- Parca am spus sa taci dracului! Am tipat, ridicand sticla de wiskhy la gura, sorbind cu sete.

- Si eu cred ca am spus destul de clar ca nu am de gand sa tac. A tipat indreptandu-se furioasa catre mine. Mi-a luat sticla si tigarea din mana. Apoi s-a indreptat pe balcon si le-a arucat pe-o ferestra. S-a intors scuturandu-si teatral praful de pe maini.

-Hei, inca mai beam si fumam alea! Am spus imbufnat ca un copil caruia i se furase jucaria preferata si nu avea chef sa se joace cu alta. A apucat telecomanda stingand televizorul al carui sunet incepea deja sa ma enerveze.

- Hei, ma uitam inca la aia! Am mintit eu.

- O secunda! S-a dus in bucatarie, intorcandu-se cu o rola de saci menajeri. A tras un sac si a curatat masa de tigari, scrum si restul de sticle.

- De unde Satan au aparut sacii aia aici?! Nici macar nu stiam ca exista asa ceva la mine in casa! A zambit indreptandu-se spre bucatarie de unde s-a intors cu un pahar cu apa.

-Unde este baia?

- La stanga pe colt! A mimat un multumesc pe buze, fara sa il spuna si a fugit intracolo. Eram nervos, dar parca toata furia pe ea imi trecuse cand i-am vazut zambetul de care imi era al naibii de dor, cand am vazut-o incepand din nou sa stranga cuminte dezordinea creata de mine.

- Poftim! Mi-a intins un pahar cu apa si doua pastile albe.

- Ce sunt astea? Am intrebat in timp ce ea a disparut din nou din raza mea vizuala.

- Aspirine! Pentru durerea ta de cap! In cel mai rau caz o sa te ameteasca putin si asa o sa adormi. Imi spuse in timp ce venea din bucatarie cu doua cesti in mana. Imi intinse una. Am privit nesigur lichidul din cana. Cafea! A spus ea sec. Cu frisca si doua lingurite de zahar. O sa te ajute sa iti revi putin. Bea pentru ca dupa trebuie sa facem altceva. Am privit-o cum isi duce cana la buze si soarbe linistita de parca nimic nu s-ar fi intamplat mai inainte. M-a privit amenintatoare pe sub buza cestii, apoi i-am urmat exemplul gustand din cafea.

- Acum poti merge sa faci un dus cu apa rece si sunt sigura ca iti vei reveni!

- CE??????? Nu am de gand sa fac niciun dus cu apa rece.

- Nici daca te rog? A clipit des din genele rimelate.

- In numele lui Sisoe nu! Nici nu ma gandesc sa fac asa ceva! M-am revoltat.

- Bine! A raspuns sec, apucand canile si trecand in bucatarie sa le spele. Cand a revenit era plina de spuma pe maini, si se stergea cu un prosop de hartie. Am privit-o nedumerit. De unde-l am si pe asta? A intrebat aruncand servetelul la gunoi.

- Aproape uitasem ca de fiecare data cand vii aici, ma ajuti sa fac curat si cumparaturi. Cred ca sti mai bine unde este fiecare obiect decat mie, si asta e apartamentul meu!

- Probabil! S-a așezat langa mine pe canapea. Ti-ai mai revenit? A intrebat privindu-ma grijulie.

-Da! Cred ca morala pe care mi-o faci asa de bine, ma trezeste de fiecare data.

- Cu durerea aia de cap cum mai e?

- Aproape ca nu o mai simt! Am zambit. Mi-a urmat exemplul.

- Te simti ciudat de la aspirinele alea in combinatie cu alcool-ul?

- Nu! Sunt eu cel normal, din nou! Am glumit.

- Andrei cel normal din nou! Ce usurare! A lasat aerul sa-i iasa printre buze cu un mic suierat, ca semn de relaxare.

- Hei, sti a fost cam periculos sa arunci asa sticla aia! Daca nimereai pe cineva in cap in timp ce trecea pe acolo? I-am vazut ochii marinduse si intunecanduse deodata, apoi si-a revenit.

- Imi asum riscul asta! Doar sti ca atunci cand sunt nervoasa sunt ca o vipera ce sare fara sa gandeasca. Am ras amandoi.

- Emm? Ma jucam cu o suvita din parul ei, rasucind-o intre degete.

- Mmmmmhh?

- De ce ai ramas? Am intrebat visator, continuand sa ii cantaresc suvita in maini.

- Nu stiu, Andrei! Poate pentru ca mi-am promis ca o sa te invat sa iubesti. Era sincera, avand ochii pe jumatate inchisi, cand casca.

- Imi pare rau pentru ce am spus!

- De cand iti ceri tu scuze? A intrebat lasandu-se la mine in brate. Era ca o pisica care toarce si e fericita ca stapanul ii acorda atentie.

- De cand mi-am dat seama ca asta cu meditatiile la iubire chiar functioneaza! Am invatat multe in lunile in care ai tot venit aici, dar cred ca uneori o mai dau si eu in bara. Ii masam pielea capului usor, privind-o cat de dulce e, asa pe jumatate adormita.

Ma tarasc pana in bucatarie de unde iau un sac de gunoi si golesc in el tot ce e pe masuta din sufragerie. Imi iau un hanorac si ies sa arunc urmele serii trecute, la gunoi. Imi e atat de dor de ea, nu doar pentru ca ma ajuta sa fac curat, dar ea imi facea ordine si in cap. Urc, si ma descalt aruncandu-mi tenesii aiurea pe gresia holului, trec in baie de unde iau doua aspirine. Ma intind pe canapea si fixez tavanul, adormind cu gandul la o zi, in care stiu ca am ranit-o, dar m-a iertat, pentru ca asa este ea, iertatoare....