a treizeci si patra scrisoare

2.1K 227 8
                                    

M-am îmbrăcat cât am putut de repede cu ceva elegant, deoarece Justin avea de gând să mă scoată in oraș, de fapt asta cred, el mi-a spus că este o surpriză.

Tot timpul stau și mă gândesc la greșeala pe care am făcut-o cu Louis. Îmi pare atât de rău și mă simt atât de vinovată față de Justin ,el nu mi-a făcut nimic pentru a merita asta.

Cotrobăind prin cutia mea cu bijuterii am găsit un lănțișor pe care mi la oferit mama anul trecut, la aniversarea mea de șaptesprezece ani. Îmi spunea mereu să am mare de grijă de el deoarece este foarte important si are o poveste atât de minunată.

Mama l-a primit de la tata atunci când au ieșit la prima lor întâlnire. Mi-a povestit-o pe îndelete ca si cum s-ar fi întâmplat cu o zi in urmă.

La fel ca și mine, mama se pregătea în timp ce tata a bătut la ușă și i-a spus că are o surpriză pentru ea. A așezat-o pe mama in fața oglinzii, a deschis cutia in care se afla colierul si i-a așezat lănțișorul la gât. I-a plăcut la nebunie cum acel pandantiv in formă de semnul infinitului se așează pe gâtul ei, încât a început sa plângă de fericire atunci când tata i-a spus ,,Să-l dai jos in momentul in care iubirea ta pentru mine nu mai este infinită,, iar ea la dat jos atunci când a avut loc divorțul.

-Iubito, ești gata? il aud pe Justin.

-Imediat.

Vocea lui m-a trezit din această amintire, lăsându-mi un gust amar si o lacrimă pe obraz. Nu voiam ca ai mei să divorțeze, eram o familie perfectă.

Mi-am așezat lănțișorul la gât, mi-am aranjat puțin părul si am dat să plec când am văzut scrisoarea pe care trebuia să i-o dau lui Louis. Am scris-o aseară, imediat cum a plecat Jus.

Nu pot cred. Ești un... monstru. Cum ai  putut lași biata fată însărcinată? Îmi faci scârbă. Te credeam altfel Louis, nu așa. Ce a fost in capul tău? Nu stiu cum de Hanna mai stă cu tine după ce i-ai făcut. Ai omorât un copil, din cauza ta a murit un copil. Avortul este cea mai mare prostie. Ești oribil Tomlinson, urăsc că acum îți port numele.

Am luat hârtia si am pus-o in plicul in care îmi țineam telefonul.

Am ieșit din camera si am observat ca Jus era jos, vorbea cu tata. Am profitat de moment si am intrat repede la Louis in camera pentru ai arunca scrisoarea pe pat.

-Vine. Spune mama fericită.

-Ești frumoasă ,scumpo. Mi-ar fi făcut mare placere să aud asta din gura tatălui meu adevărat. Am observat ca mama se uita la lănțișor ,iar lacrimile dădeau să cadă.

-Îmi permiteți să vă scot fica la o cina romatică? spune Jus spre tata făcând in gluma o plecăciune.

-Desigur fiule. Spune tata.

Fiule... De ce nu putea fi tatăl meu adevărat acum?

All I need is youUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum