-Justin, e minunat! exclam atunci când văd minunata masă pregătită în înteriorul unui restaurant luxos.
Luminată cu multe lumânări roșii ,cu o șampanie pusă într-o găletușă cu gheață, era întâlnirea perfectă. Totuși mă simt atât de vinovată. La niaba cu Louis, acum nu mă pot bucura de o cină împreună cu iubitul meu din vina lui, dar și a mea, am fost o idioată. Cum am putut să fiu atât de orbită de farmecul lui?
-Iubito, nu comanzi? mă întreabă Justin trezindu-mă la realitate.
-O ba da,imediat. Am luat meniul în mână și am început să-l răsfoiesc. Supe, aperitive, fripturi, spaghete, aici era tot ceea ce doreai. M-am oprit la pagina cu spaghete și am început să le studiez până când am găsit un fel care să-mi placă. Am dat peste spaghetele carbonara, tata mereu cerea acest fel de mâncare atunci când era foarte fericit fiind felul lui preferat. Mi-e dor de tata.
-Cred că am să comand spaghete carbonara,tu? îl întreb zâmbind spre el.
-Și eu a fel. Spune lăsând meniul jos luându-mi mâinile mele în ale lui. S-a uitat la mine cu o sclipire in ochi zambindu-mi. Am zâmbit și eu spre el gândindu-mă, oare chiar îl iubesc? Nu pot să cred câte face el pentru mine, iar eu cum îl răsplătesc, înșelându-l cu fratele meu idiot vitreg.
Venind ospătarul pentru a ne lua comanda ,ne-a distrus micul nostru moment de admirare. Justin i-a dat comanda, spunându-i că în douăzeci de minute va fi gata.
-Te văd cam tristă, ai pățit ceva? mă întreabă uitandu-se cu un mic regret la mine.
-Nu, m-am certat puțin cu o prietenă, o nimica toată. Scuză venită pe moment,mă panicasem ,nu știam ce să spun. Acum mă simt și mai și, l-am mințit din nou.
Întradevăr după douăzeci de minute a venit comanda. Am luat furculița înecând-o în spaghete fiind curioasă dacă seamănă măcar puțin cu cele pe care le făcea mama. După ce am gustat un gust amar, de tristețe, nici pe departe nu semănau. Acestea sunt nimic pe lângă ce făcea mama. Mi-e dor de momentele în care mâncam spaghete din aceastea ,iar tata îmi făcea avioane sau trenulețe făcând mânacatul mult mai amuzant.
Am fost mulțumită de cină, a fost frumoasă și reușită. Chiar dacă mi-a amintit de copilărie și de tata și am avut o vinovăție tot timpul in suflet, in rest a fost bine.
Justin m-a adus acasă și nu m-a părăsit până nu a primit sărutul de la revedere. Am intrat în casă urcând ușor scările. Chiar nu aveam chef de mama și de întrebările ei despre întâlnire.
Când am intrat in cameră bineînțeles ,scrisoarea.
Eram sigur. La naiba, nu trebuia să-ți spun nimic. Eram sigur ca îți vei schimba părerea despre mine, puteam să jur. A fost un accident, nu a fost intenționat. În plus, dacă Hanna nu mai voia acum să audă de mine nu mă mai șantaja în halul ăsta. Am fost iertat de ea, oricum prea puțin i-a păsat de asta, ea mi-a zis cu gura ei .
Vreau să vorbim, nu vreau să rămână totul așa, mai ales după ce am făcut împreună.
......
Următorul capitol a venit mai devreme.
Vreau părerile voastre. Cu cat primesc mai multe ,cu atât mai repede vor veni si capitolele.
Next 20+ păreri ♥
