Hei, Jus nu este iubitul meu, încă. Haha, foarte amuzant! Tu să fi cu Hanna, iar eu singură, uh, ce frumos mai era. A fost superb la întâlnitre, eu şi Jus avem atâtea în comun şi este fix firea de băiat pe care o îndrăgesc. Grijuliu, atent şi mereu protectiv. Câteodată pervers şi nu s-a grăbit deloc cu lucrurile. Îmi lasă spaţiul de care am nevoie şi când vreau să-l sărut mi-a spus doar s-o fac, el va răspunde, dar nu am putut să-l sărut pentru că tot timpul m-am gândit la tine! Urgh, te urăsc! De ce mintea îmi stă numai şi numai la tine? Cu toate că este două noaptea eu îţi scriu, ura mie! Nu m-am putut abţine şi a devenit o modă să-ţi scriu la ore târzii. Nu poţi face diferenţa? M-ai auzit vreodată pe mine înşelând sau că mă sărut cu alţi tipi prin cluburi? Cine ştie, poate ea te-a minţit, a anulat întâlnirea să se vadă cu un tip. Deloc nu te duce mintea, dar ţi-am spus să nu vi plângând la mine deoarece prinţesa ta ţi-a dat pantofiorii. Deja încep să-mi dezvolt sentimente pentru Jus şi mă simt mai bine...
După ce am făcut un duş m-am pus pe scris. Am vrut să-i scriu dimineaţa următoarea dar chiar nu mai aveam răbdare, răspunsurile îmi zburau prin cap şi nu aveam cum să nu le scriu.
Am ieşit rapid din cameră şi am intrat la el. Era pe telefon, se juca, cel puţin asta vedeam eu.
-Credeam că n-ai să mai vii la mine. Spune el ridicându-se uşor din pat.
-Am venit doar să-ţi aduc scrisoarea.
-Mai stai!
-Îmi este somn, Louis, crede-mă! spun vrând să ies afară din cameră, dar el mă apucă de mână şi mă întoarce cu faţa spre el surprinzându-mă cu un sărut. Nu am putut rezista şi i-am răspuns. Inima îmi spunea, pleacă femeie de acolo, dar corpul îmi spunea să stau şi să mă bucur de moment. Era atât de plăcut. Nu mai aveam aer, dar totuşi pentru nimic în lume nu aş renunţa la un asemenea moment.
-Te iubesc! îmi spune Louis lipindu-şi fruntea de a mea.
-La fel ca pe Hanna, nu? spun şi îmi amintesc tot ce mi-a scris el până acum. Am ieşit din cameră nevrând să plâng în faţa lui.
Şi uite aşa ajung eu să plâng în fiecare seară, să adorm cu lacrimi în ochi...
*
Sigur, de-aia ieşiti la întâlnire pentru că "nu sunteţi împreună", scuteşte-mă! Săruţi foarte bine, dar nu voiam să pleci aşa. De ce într-un moment atât de frumos te-ai gândit la ea, la Hanna? Să fiu sincer m-ai cam făcut gelos, îl şi alinţi acum "Jus". După ce-l săruţi şi pe el să-mi spui cine sărută mai bine, chiar dacă ştim deja răspunsul. Asta a sunat frumos, eşti cu gândul la mine chiar şi în preajma lui Justin, ăla. Mă simt special. Ştim cu toţii că de fapt mă iubeşti. Ţi-am zis să terminăn cu Hanna şi Justin, gata, sunt iubiţii noşti nu trebuie să vorbim despre ei. Dacă nu aş fi îndrăgostit de Hanna până peste cap cum sunt de tine, aş fi cu tine automat, dar nu pot, ceva din mine nu mă lasă să renunţ la Hanna. Uhm.. mă bucur, sau nu.
Nu poţi renunţa la fata care te-a înşelat, dar poţi renunţa la fata care te iubeşte cu adevărat..
__
Hei!
Mă scuzaţi că nu am putut posta în weekend, dar am fost plecată şi nu am avut net.
Vă iubeeesc mult! ♥
