Ochii ăia inocenţi care te-au înşealat Louis. Trezeşte-te la realitate! Ea profită acum de tine deoarece tu mereu o ierţi. Nu îţi dai seama? Ea s-a obişnuit cu ideea ca tu s-o ierţi de fiecare dată. Uh, degeaba îmi bat gura, nici nu ştiu de ce am scris asta, la nervi mai precis. Nu vin, sunt supărată pe tine. Nu ai decât să vii tu. Da, este foarte drăguţ. O nu, m-ai ţinut pe ace atâta timp, trebuie să-mi spui. Eram nervoasă când am scris cheastia cu copii cum am scris şi mai sus. Te ce? Spune! Asta credeam şi eu. Cred că trebuie să-ţi explic încă o dată, Hanna a ta, eu a lui Justin, în curând...
Am terminat de scris scrisoarea şi imediat când am aşezat-o pe birou vrând să i-o pun lui Louis mâine, un ciocănit s-a auzit în uşă.
-Pot să intru? îl aud pe Louis cum spune. M-am dus la uşă şi am deschis-o uşor.
-Intră! spun şi mă duc spre birou ascuzând scrisoarea după nişte cărţi.
-Stai jos, acum nimeni nu ne ma poate întrerupe. Am să-ţi spun chestia aia. Spune el şi îl văd cum oftează uşor.
M-am aşezat pe pat, lângă el şi am aşteptat să-şi dea drumul la gură. Din scrisorile lui am înţeles un mesaj, dar nu ştiu dacă l-am înţeles bine.
-Să încep. Spune el oftând din nou.
-Înainte să începi, ia asta! îi spun şi îi dau scrisoarea împăturită.
-În primul rând, Hanna, am iertat-o, da sunt cam prost, dar nu pot să îi spun nu, deci oficial sunt din nou cu ea. Doi, mă bucur pentru tine şi uhm, Justin ăla şi..
-Poţi trece la subiect te rog? Spune o dată.
-Bine, poftim, te iubesc! Da, ai auzit bine. Suntem aproape de o lună în aceeaşi casă şi deja simţeam că explodez. M-am ataşat atât de tare de tine încât nu mai pot să nu te văd în fiecare zi, dar problema este Hanna, nu credeam că este posibil să iubeşti două fete în acelaşi timp. Am stat şi m-am întrebat pe cine iubesc mai mult, dar nu pot...
-Te rog frumos să taci. Nu-mi pasă nimic din ce ai spus acum. Dacă tu o iubeşti pe Hanna este imposibil să mă iubeşti şi pe mine, deci eşti un mare mincinos şi nu mai are rost acum, este prea târziu Louis. Justin deja a început să-mi lumineze viaţa.
Louis s-a uitat cu regret la mine şi a plecat. Mă iubeşte? Îl cred, o Doamne, chiar îl cred! Am spus tot ce am spus din cauza nervilor. Nu-mi convine că iubirea lui este împărţită în două. Îl vreau doar şi doar pentru mine, sunt posesivă şi nu-mi place să împart nimic cu nimeni, mai ales pe cineva pe care iubesc. Puteam fi fericiţi dacă nu era Hanna, şi mai nou, Justin.. Încep să-l plac pe tipul ăsta.
M-am aşezat în pat plângând. Viaţa mea nu trebuie să fie aşa, nu trebuie...
*
Poate că tu aşa o vezi pe Hanna, o mincinoasă, dar eu cred că s-a schimbat. Poate a mai greşit ea câteodată acum, dar mi-a promis că nu mai face asta. Eu nu te înţeleg pe tine. Ţi-am promis că niciodată nu te voi minţii, de ce te-aş minţii în legătură cu sentimentele mele faţă de tine? Ştii momentul ăla când te uiţi la un serial cu doi tipi foarte frumoşi şi nu poţi alege între ei? Cam aşa sunt eu acum. Vă iubesc, dar nu ştiu pe cine iubesc mai mult. Pe Hanna o ştiu de patru luni, iar pe tine de aproape patru săptămâni şi sunt îndrăgostit de amândouă şi mă urăsc pentru asta El' . Mă bucur pentru tine, sper să ai un viitor fericit alături de Justin, văd că ţi-a trecut, mă uiţi uşor şi mă bucur că nu mai este atât de greu pentru tine, sper să mă sprijine şi pe mine Hanna să pot trece peste tine...
Nu pot să cred... Ne iubim, dar totuşi apar atâtea obstacole între noi. Destinul nu ne vrea împreună.
______
Nu mai muriţi dragele mele, va spus Louis secretul ăla mare care deja era evident :))
vă iubesc! ♥
