Nu,nu,nu! Nu trebuia să se întâmple asta. Am fost o mare idiotă că am lăsat indiciile să iasă în evidenţă. Nu trebuia să afli, de ce? Chiar nu vreau să ştiu ce mă aşteaptă mai departe. Tu chiar ai fost sincer în scrisoare? Mă bucur că măcar mă iubeşti ca o soră, măcat atât. Îţi dai seama că eu nu-mi pot schimba părerea despre tine peste noapte. Nu sunt genul ăla de fată. Văd un băiat pe stradă şi gata tu nu-mi mai placi. Te iubesc, şi nu ca frate. Problema este că pe mine nu mă atrage Niall, ci tu. Nu pot schimba asta, îmi pare foarte rău. Îţi scriu, a devenit o obsesie pentru mine, o obsesie plăcută...
I-am lăsat scrisoarea pe birou şi am ieşit repede din cameră coborând spre bucătărie. Mama împreună cu tatăl lui Louis, adică şi tatăl meu, pregăteau cina.
-Ce mâncăm în seara asta? spune Louis venind de la baie.
-Am pregătit lasagna. Spune mama aşezând farfuriile pe masă.
Louis s-a uitat spre mine, iar eu mi-am mutat imediat privirea în altă parte. Îmi este ruşine de el. De când a afltat nu mai am curajul să-l privesc în ochi. Fratele meu, chiar nu mă pot obişnuii cu ideea asta. Cât ghinion să am?
- Voi chiar nu vorbiţi unul cu altul? întreabă tatăl lui Louis ştergându-se cu şerveţel la gură.
-Tată, te rog. Spune Louis oftând.
După ce-am terminat cina am început s-o ajut pe mama să strângă masa. Louis a plecat sus. Am emoţii. Aştept răspunsul lui, chiar sunt curioasă, dar frica încă nu a dispărut. Cum am spus, sunt cea mai ghinionistă fiinţă, nu ştiu de ce m-am mai născut. La liceu încerc să-l evit cât de mult pot. Cel mai mult timp mi-l petrec la baie plângând când îl văd sărutându-se cu Hanna. La naiba şi cu Hanna, de ce trebuie să-l aibă ea şi nu eu? Firar, mă urăsc, urăsc tot ceea ce este legat de mine.
Am simţit cum lacrimile dau iar să curgă aşa că am fugit la baie cât am putut de repede. Am închis uşa cu cheia şi am lăsat lacrimile să-mi năvălească pe obraji. M-am uitat în olgindă vâzându-mi reflexia. Arăt oribil. Ochii sunt foarte roşii, am început să plâng zilnic şi nu este foarte plăcut. Uneori chiar şi în ore îmi vine să plâng şi nu mă pot abţine. Am devenit foarte sensibilă, nu eram aşa.
Am ieşit din baie după ce m-am liniştit puţin. Am intrat în cameră şi scrisoarea stătea pe pat alături de o floare mov şi atât de frumoasă.
De ce ai început azi în ora de biologie să plângi? Am fost îngrijorat. Eleanor, nu vreau să suferi din cauza mea. Okay, dacă nu simţi nimic pentru Niall nu am să vorbesc nimic cu el. Mă bucur că am aflat şi chiar mă bucur că eşti tu, dacă era Emily sigur aş fii aruncat scrisorile direct pe foc. Fata aia este insuportabilă, prea fiţoasă. Ce o să te aştepete mai departe? O să te aştepte un viitor foarte frumos alături de fratele tău. Te iubesc Eleanor şi pentru nimic în lume nu ţi-aş face niciun rău. Chiar dacă stăm de abia două zile împreună deja simt că te iubesc ca o soră ,bineînţeles. Nu te supăra şi nu plânge din nou te rog, nu pot simţii mai mult. Uite, ieşim într-un weekend afară împreună cu prietenii mei şi poate o să-ţi placă de vreun băiat. Nu trebuie să ţii pentru tine, îmi spui şi se rezolvă. Sper să-ţi placă floarea. Am aflar că-ţi place foarte mult movul. Jur c-am fost sincer, niciodată n-aş minţii mai ales faţă de tine. Promite-mi că nu vei mai plânge niciodată, te iubesc surioară!
Surioară... nu-mi place!
