Ehh... nu este nimic, se mai întâmplă să greşeşti în viaţă. Atâta timp cât nu voi ieşii cu tine totul va fii în regulă. Termină cu "eşti sora mea" , nu suport, nu poţi înţelege? Nu, nu-mi va trece deloc pentru că tu eşti unic Louis, nu voi găsii pe nimeni la fel de perfect ca tine. De când te-am văzut am ştiut că tu vei fii băiatul care-mi va fura inima, da Louis, inima mea este la tine, doar la tine. Niciun băiat nu mă atrage aşa cum mă atragi tu, ai o voce de aur, un corp nici nu mai spun, într-un singur cuvânt eşti perfect, iar eu sunt o fiinţă eşuată. Am spus şi am s-o mai spun, consum degeaba oxigenul de pe planeta asta, sunt o fiinţă în plus. Aş face un bine pământului dacă aş pleca. Nu, nu stau! Nu vreau s-o văd pe Hanna şi va fii imposibil să n-o poţi săruta. Dacă vrei să-mi spui ceva, spune-mi în scrisoare. Ba da, eşti numai al ei. Eu te pot săruta? Eu te pot mângâia şi atinge aşa cum o face ea? Nu, nu pot! Eşti numai şi numai al ei. Eşti fratele meu.. pff... te rog termină cu "frate" şi "soră", urăsc cuvintele astea două din toată inima. Să fie clar, nu stau...
Scrisoarea lui mai mult m-a enervat decât să-mi facă bine. Să stau? Îmi vine să buşeşc tot ce prind prin casă când aud asta. Nu stau, nu vreau s-o văd pe fiinţa pe care am cea mai mare invidie. Îl are pe Louis, este duşmanul meu numărul unu. O urăsc!
Să fiu sinceră m-a cam pus pe gânduri. Ce naiba vrea să-mi spună după ce pleacă Hanna? Parcă deja îl aud cum îmi spune că trebuie să-mi treacă de el, că nu mai putem continua aşa, că suntem fraţi şi bla, bla, bla... Ce fel ar reacţiona mama dacă ar ştii că sunt îndrăgostită de Louis, fratele meu? Oricum nu va afla nici într-o mie de ani.
Am lăsat repede scrisoarea în camera lui observând că este în duş. O las şi plec la Danielle, sau mai bine aştept răspunsul. El întotdeauna le pune pe pat şi dacă mama va intra în camera mea şi ochii îi vor fii furaţi de scrisoarea aia am intrat în belele, rău.
-Bună dimineaţa! spun intrând în bucătărie unde mama şi tatăl lui Louis, adică tatăl meu, chiar trebuie să mă obişnuiesc să-i spun tată, îşi beau cafeaua.
-Neaţa, scumpo! spune mama zâmbindu-mi dulce. Tata, vai ce ciudat sună să-i spun lui asta, mi-a zâmbit şi el.
-În seara asta vine prietena lui Louis, dar noi nu vom fii acasă. Ai tu grijă până pleacă ea? spune mama ridicându-se în picioare.
-Nu, eu plec la Danielle în seara asta. Spun nervii fierbându-mi în tot corpul.
-Te rog El! spune mama.
-Nu! Spun şi alerg în camera mea deoarece lacrimile începeau să-mi cadă din ochi fără să le pot oprii.
Am devenit şi bonă mai nou. Nu, nu rămân nicăieri, n-are decât să-şi facă aici singuri de cap.
-Te rog El, facem orice! spune mama bătând în uşă.
-Nu! Ţip.
-Eleanor, nu ţipa la mine! Dormi mâine, astăzi râmâi acasă. Spune şi cu asta pleacă.
Nu pot să cred că mi-a interzis să plec. O să sar pe geam şi tot plec. Eu nu stau cu ei în casă.
Când m-am aşezat pe pat am simţit ceva sub picior. Era scrisoarea, Doamne ce repede scrie omul ăsta.
Unu la mână nu sunt perfect, okay? Ţi-am mai zis asta şi am s-o mai spun. Inima ta este la mine şi promit că voi avea grijă de ea până vei găsi pe altcineva cui să i-o oferi. Dacă m-ai spui vreodată că eşti o fiinţă eşuată vin la tine şi promit că te bat. Cum poţi să spui asta? Eşti o fată superbă, frumoasă şi perfectă. Du-te la Danielle, am să te acopăr eu. Mda, am auzit tot ce aţi vorbit la bucătărie. Nu mă întreba de ce am scris aşa, sunt nervos. Hanna a anulat întâlnirea pentru diseară, trebuie să stea cu părinţii ei la o reuniune de familie, ce chestie tâmpită. Se pare că nu vrei să râmâi, dar mama ta te obligă să rămâi , deci rămâi. Glumeam. Te acopăr eu şi te duci la Danielle. Deci practic, Hanna nu vine, voi sta singur singurel în casă, asta este! Gata, n-o să mai spun cuvintele alea, promit. Nu, n-am să-ţi spun prin scrisoarea, ci faţă în faţă...
Hanna nu vine...
_______
Mă scuzaţi de întârziere, dar nu prea am mai avut timp să postez.
Sper să vă placă!
Love x
