Ma trezesc, ca de obicei, cu fruntea uda. Apuc prosopul de noptiera, deja pregatit de atata timp.
Incepe.
" Cum te simti sa faci asta in fiecare noapte Lynn?"
Nu raspund.
"Nu te preface ca nu ma poti auzi , stiu ca poti, din pacate doar tu ma poti auzi."
"Da...din pacate."
"Sti, ar fi mai amuzant daca nu te-ai preface ca nu ma auzit ca ceilalti. Pana la urma e vina ta.Este doar vina ta."
Se plimba de la un capat la altul al camerei. Un curent usor imi atince fruntea, se sinte bine. Incerc sa-mi golesc mintea. 2:30 dimineata.
"Exact ca si noaptea trecuta. Si ca celelalte nopti. Nu te-ai saturat sa ai visul asta ?"
"Ce sti tu despre visele mele?"
"Nimic, desigur, dar ce sti tu despre cum ma simt."
"Am mai avut conversatia asta, sti ca nu pot."
"Atunci ce ar trebui sa fac!?"
"Nu stiu."
Ma doare capul, ma duc sa-mi iau niste apa. O mica lumina ma urmareste pretutindeni. O simt, o vad si o aud.
E ea, cea de care nu pot scapa.
Blestemul meu.
Imaginea ei ma bantuie si acum.
A disparut.
Nu mai pot suporta tacerea. O strig
"Erika...?"
Nimic.
A plecat.
Se va intoarce curand: intr-o ora, o zi, o saptamana, 5 minute. De obicei Apare cand ma astept mai putin.
Draga mea surioara...
CITEȘTI
De ce fugim?
Teen Fiction"Nu fac vreun sport si alergatul nu e punctul meu forte, dar ma pricep foarte bine in a fugi de problemele mele. Povestea pe care o sa v-o spun totusi incepe cand probleme incep sa alerge si ele spre mine.... spoiler, o sa ma prinda. Totusi o proble...
