Odata ce intru pe portile liceului, cu gandul in alta parte desigur, aud un racnet dinspre un cerc de oameni.
"Ce s-a mai intamplat de data asta?"
Liceu nostru este destul de cunoscut pentru trafic de droguri, batai si agresari de orice tip. De asta tin tot timpul la mine un cutit. Nu se stie niciodata.
In mare parte am trecut neobservata prin liceu(un miracol tind sa cred) si nu am avut nevoie de intariri sau autoapararea pe care o invat la cursurile de vineri, dar astazi sunt putin prea nelinistiti.
Bataile dupa cum am spus sunt banale, nimeni nu s-ar fi adunat, decat daca e ceva mai grav.
Intrigata, ma apropii de gloata care striga urale. In mijloc se afla Dean Flecher, un cunoscut delicvent, cel mai destept din liceu si pot spune foarte "popular" ca sa zic asa. Pare putin jumulit, ceea ce ma surprinde. Il urmaresc de cand am venit la liceul asta, suntem in acelasi an si ocazional, cand se gandeste s-o ia spre casa mergem impreuna. Cand e in toane bune impartim tigari. Cateodata il intreb lucruri, cateodata el ma intreaba pe mine. Suntem ok unul cu altul, dar niciodata la liceu. Pana la urma omul are o reputatie de pastrat. In partea opusa lui se afla un baiat pe care nu l-am mai vazut niciodata. Pare firav la prima vedere, dar tricoul lui spune altceva. Are parul blond, ciufulit si lung, lasadu-i suvite sa-i cada pe fata si in ochi. Un firicel de sange se prelinge dintr-o nara si are o privire salbatica, de un verde intens. tot timpul ramane concentrat pe Dean, fara sa-i pese de lumea care s-a adunat. Are un cutit in mana.
Ma preling prin multime mai in fata, vreau sa-l vad mai bine. "Cred ca e nou venitul"
" Cred ca a inceput destul de prost atunci. Nimeni nu se ia de Dean fara sa o pateasca"
"Halal pusti nou!"
"Totusi, daca ramane in viata dupa asta sa sti ca nu arata prea rau.."
"Nu neg:))"
"Pana la urma cum ziceai ca-l cheama?"
Atunci directorul Finn iese din cladire cu garzile de corp in spate si inarmat.Toate acestea sunt necesare daca vrei sa iesi viu din liceul meu, mai ales daca esti directorul.
"Baieti, teatrul s-a terminat, nu aveti pe cine sa impresionati" si se uita dezgustat la noi." Iar voi miscati-va in clase, nu aveti ce vedea! "
Toti pleaca capetele si dispar la fel cum au venit. Eu raman putin pe loc, procesand, dar nu mai am ragaz: " Si tu domnisoara Ragen! Nu esti o exceptie"
Ma uit la ei, iar pirvirea baiatului se desprinde de Dean si se lipeste de mine. Plin furie si curiozitate, isi fixeaza privirea arzatoare pe mine din cap pana in picioare. Nu mai are cutitul. Ma uit rapid la Dean apoi la baiat si plec in graba, cu capul putin plecat.
"Voi doi, in biroul meu..." spune directorul cu o voce dezamagita.
CITEȘTI
De ce fugim?
Teen Fiction"Nu fac vreun sport si alergatul nu e punctul meu forte, dar ma pricep foarte bine in a fugi de problemele mele. Povestea pe care o sa v-o spun totusi incepe cand probleme incep sa alerge si ele spre mine.... spoiler, o sa ma prinda. Totusi o proble...
