Autor pov
Cele patru zile rămase le-au petrecut cu toții în familie. Au ieşit la plimbări,la piscină şi la un parc de distracții. Haru s-a trezit în jurul orei 09:00am. Cu greu s-a dat jos din pat pentru a servi micul dejun.
-Neața Haru! Îl salută Daniel de la masă.
-Mdea..Neață. Ochii lui sunt jumătate închişi.
-Cineva este somnoros în ultima zi de stat în Amirica? Îl întreabă tatăl lui.Fără a mai spune ceva,Haru îşi ridică privirea spre tatăl său,încercând să mimeze un zâmbet dar nu prea îi iese. Se aşează şi el la masă lângă ceilalți sprijinându-şi capul de palmă.Toți de la masă chicotoră la imaginea lui Haru atât de obosit şi care poate adormi în fiecare clipă.
La terminarea dejunului,Haru şi Daniel au urcat sus pentru a-i face bagajul să fie gata de plecare.Înainte de asta,şi-a făcut cele necesare în baie trezindu-se complet la contactul cu apa rece ca gheața care trebuia să fie caldă dar somnoros fiind,în loc să învârtă spre apa caldă a învârtit-o spre cea rece.
-Halu,poți veni până la mine în camelă?Îl întreabă micuțul.Au mers până la Jack în cameră unde s-au aşezat ambii pe pat.
-Poți să-i dai asta lui Maki?Şi spunei că este din paltea mea.Spel să îi placă..Micuțul îi întinse un ursuleț de pluş lui Haru care îl studia bine.
-Sigur.Cu siguranță o să îi placă. Îi Spune Haru şi îl mângâie pe cap.
-Dal de unde ştii tu că o să îi placă?Se blocă puțin şi gândeşte la un răspuns credibil.
-Pentru că...suntem foarte apropiați unul de celălalt şi ştim foarte multe unul despre celălalt.
-Atunci el de ce nu ştie că tu îl iubeşti?
-Jack!De unde crezi asta?Şi nu este adevărat! Noi doi suntem verişori,la fel cum sunt şi eu cu el. Nimic mai mult sau mai puțin.
-Dal te cololezi în loşu când e volba desple el.Ca şi atunci când am volbit cu el.Jack se uită la Haru cu o față nevinovată,aşa cum este el defapt.
-Acea roşeață a venit pentru că m-am enervat.Îi răspunse calm băiatul.
-Dacă tu zici eu te cled..
-Bine.Acum hai jos pentru a mai petrece timp împreună până plec înapoi în Japonia.Ambii au coborât.
Trecuseră 17 ore,venind timpul de plecare spre aeroport.Yuko împreună cu Niko şi-au adunat lucrurile lor. Totul fiind adunat,au ieşit până la trotuar,chemând un taxi. Şi-au luat la revedere până a ajuns taxiul.Au pus bagajele în portbagaj şi au pornit spre aeroport.
Haru pov
Ajunşi la aeroport,am urcat în avion care decoloează peste cinci minute.Deschid telefonul pentru a-i da mesaj lui Maki.
Maki
Ce faci?
Stau în pat.Tu ce faci?
Aştept ca avionul să decoleze..
Azi vi acasă?
Dap.
De ce nu mi-ai spus?
Cu toat stresul de a nu uita ceva,n-am avut timp să îți scriu.
Înțeleg..Hmm,în care aeroport aterizați?
În aeroportul X. De ce?
Doar întrebam..
Nu-mi zi că o să mă aştepți cu cinci buchete mari de trandafiri.😂
Nu crezi că vrei cam multe?😑
Ştii că te iubesc,nu?🤗
De când suntem împreună şi nu ştiu eu?
Dacă stau să mă gândesc,de 15 ani.
Wow..
Bine,te las că imediat decolăm. Byeee!
Bye.
Aşa cum am şi spus,avionul a decolat.De data asta însă nu am vrut să dorm.Am privit peisajul minunat.Înălțându-ne din ce în ce mai mult,pământul,casele şi toate cele construiete făceau de sus să pară doar un joc lego construit de copii mici.Norii de un alb impecabil făceau tabloul mai frumos.Păsările zburau formând un V perfect.Era absolut fascinant.O mână caldă m-a trezit din visare.
-Mami,priveliştea e minunată.Îi spun eu.
-Da,puiule.Dacă te simți rău sau ceva,spune-mi imediat.Mă mângâie pe cap zâmbindu-mi dulce cum făcea întotdeauna.
-Bine mami.Mi-am luat privirea de la ea şi mi-am îndreptat-o spre geamul avionului.Se lăsa apusul completând tabloul.Razele galbene,puțin portocalii,cerul parcă vopsit în culorile toamnei :galben şi portocaliu; bătând în geamul micuț al avionului care se deplasa rapid,fără ca pasagerii să ştie.Îți dă senzația de parcă ai sta pe loc,pe pământul tare din curte.Aşa au trecut ore înşir,eu fiind vrăjit de frumusețea văzduhului. Eram ca într-o poveste scrisă de cineva care şi-a creat propria lume în care se refugiază când simte nevoia sau nu doreşte ca cineva să îl vadă neajutorat. O persoană care visează cu ochii deschişi şi poate vedea partea bună a lucrurilor. Întunericul şi-a făcut simțită prezența învăluind partea aceasta a Pământului într-un albastru foarte închis care se apropie de negru. Miliardele de stele strălucind împreună cu luna. Acoperită intervale scurte de timp de norii gigantici care plutesc în voia lor. Simțindu-mi ploapele grele,am închis ochii intrând în propria lume în care doar eu ştiu ce se petrece.
Ore mai târziu,neştiind cât am dormit,sunt trezit din cauza unor mişcări repetate lângă mine.Ochii mi s-au deschis lent,fiind amenințat de o lumină orbitoare.Încet m-am obişnuit cu acea lumină observând că oamenii se ridicau de pe locurile lor pentru motive total necunoscute mie.
-Neața pui!Chiar acum am vrut să te trezim dar ne-ai luat-o înainte.Îmi spune tata pe un glas jucăuş.
-Hai să plecăm acasă..Spun ridicându-mă de pe scaunul pe care am stat.Zis şi făcut.Tata a luat bagajele noastre,şi am coborât cu toții.Uitându-mă prin jur la toate persoanele care umblau în voie,l-am zărit pe Makiro cu un buchet mare de trandafiri.Nu am mai stat pe gânduri şi am fugit la el,îmbrățişandu-l strâns.
-Ohoo! Cineva chiar mi-a dus dorul acestă săptămână. Spune el încă prins în îmbrățişarea mea.Mă bucur că iar îl am lângă mine.
-Ştiu.Abia am aşteptat să te văd şi să te bat.Spun eu inhalându-i mirosul care îmi plăcea la nebunie.
-Asta e pentru iubițelul meu.Îmi înmânează buchetul de trandafiri roşii ca sângele şi mă pupă pe frunte.Ador gesturile acestea din partea lui.Nu ştiu,îl face mai drăguț.Roşesc teribil,mai ales fiind în public,oamenii îşi pot face diferite scenarii greşite dar nu prea îmi pasă.
-M-Mulțumesc.Mă bâlbâi eu.Ne despărțim din îmbrățişare,Maki mergând la părinții mei pentru a-i saluta.Am urcat cu toții într-un taxi mergând spre casă.
_____________________________
Vreau să menționez faptul că nu am călătorit niciodată cu avionul,şi mi-am imaginat oarecum cum ar fi.
