the shining ||gukkjikook||

☆the beginning

disclaimer: cu toate ca iubesc extraordinar de mult comentariile si ma motiveaza enorm, nu voi accepta comentarii cu orice fel de slur, intrigare la ura/discriminare, invalidarea unui personaj, invalidarea sanatatii mintale,  invalidarea persoanei mele sau a unei minoritati, mentionarea religiei etc., aceste comentarii vor fi sterse, iar utilizatorul blocat.

Nici stelele nu erau pregătite de momentul în care Park Jimin și Jeon Jungkook s-au cunoscut pentru prima oară. Jungkook auzise câte ceva de la fratele său mai mare despre încărcătorul băiat cu șuvițe argintii, dar în majoritatea timpului a auzit numai convorbirile lor telefonice, iar părerea sa despre Jimin era una mult prea bună.

Chiar dacă nu-l mai întâlnise niciodată, în momentul în care fratele său geamăn, Jeonggukk, a venit și i-a spus că este într-o relație, a știut că acel Park Jimin trebuie să fie perfecțiunea întruchipată. Și nici nu avea cea mai mică idee de fapt despre Jimin și ce era el cu adevărat.

În acea zi tumultoasă, Jungkook părăsise apartamentul împărțit cu fratele său, și s-a dus spre editura sa. Era stresat, deoarece promisese ceva nou, dar după mai bine de trei luni, fiecare cuvânt ce ajunsese scris pe o foaie, fusese tăiat, mâzgâlit și aruncat la coșul de gunoi. Nu mai avea absolut nicio idee. Totul îi părea prea urât ca să încerce să-l descrie frumos pe o pagină a cărții lui. Ultima sa carte a fost un best-seller, la fel ca și cele două de dinaintea sa. Roman polițist, roman de dragoste, roman în care își enunța propriile întrebări și încerca să răspundă la ele prin sticla aburită a ochelarilor săi. Nu mai avea nimic nou despre ce să scrie.

Iar editura lui nu prea a fost fericită să audă acele cuvinte ce au ieșit timid din gura brunetului.

"Nu ne interesează scuzele tale! Ai termen o lună să faci ceva bun sau te vom zburaㅡ"

Jungkook nu i-a oferit timp editorului șef să termine ce are de zis, că s-a ridicat de pe scaunul său și a părăsit încăperea, cu o apăsare mai mare pe el decât cea cu care a venit. "Scrieți voi o carte într-o lună!" Acesta a dat nervos cu piciorul într-o piatră, dar din cauza furiei nu a fost atent, și și-a lovit și vârful piciorului de astfaltul murdar.

Un claxon puternic s-a auzit din fața sa, iar apoi l-a văzut imediat cum Jeonggukk coboară din mașină, lăsând-o parchată neregulamentar. Jeonggukk și-a tras imediat fratele în brațele sale, începând să-i frece spatele. Simțea cum Jungkook era pe punctul de a izbucni în lacrimi.

"Totul va fi bine, Koo." Jungkook și-a frecat ușor nasul de jacheta de piele a fratelui său, încercând să se calmeze. Jungkook îi era atât de recunoscător fratelui său, în orice privință. Mereu Jeonggukk a fost lângă el și l-a protejat când lucrurile au devenit urâte.

Mereu și-a protejat fratele cel mai mic, deoarece doar pentru că nu îți convenea cineva, nu înseamna că trebuia să te iei de acea persoană, aducând-o în pragul lacrimilor. Cert e, că toți cei care au încercat să se ia de Jungkook, au ajuns să fie făcuți să plângă de către Jeonggukk.

Cei doi au intrat într-un bun final în mașină, ajungând într-un final și în apartamentul lor comod, Jeonggukk începând să-i povestească fratelui său despre noul tatuaj pe care voia să și-l facă, reușind cu succes să-i i-a gândul lui Jungkook de la problemele ce-l apăsau în ultimele vremuri.

Jungkook a fost primul care s-a dus în apartamentul lor, Jeonggukk trebuind să vorbească cu portarul complexului de apartamente.

Brunetul a deschis ușa casei sale și a tresărit puternic, crezând că ochelarii îi joacă feste când a văzut un băiat cu șuvițe bogate argintii pe jumătate dezbrăcat, singurul lucru cei acoperea corpul fiind o cămașă, pe care o cunoștea prea bine, fiind a lui Jeonggukk.

Jimin nu a băgat de seamă că acesta nu era iubitul său, și l-a tras pe brunet în brațele sale. Mâinile lui strângându-i ușor umerii ce se încordaseră.

Jungkook a rămas împietrit, simțind cum sângele i se oprește din a-i mai circula în țesutul din jurul umerilor săi.

Jeonggukk a intrat pe ușa apartamentului, iar când a văzut venele albastre ale iubitului său pe mâinile sale încordate, l-a desprins rapid pe argintiu de fratele său, apucându-i mâinile sale între cele ale sale, Jimin abia atunci realizând ceea ce făcuse.

Se folosise de puterile sale inconștient.

Jimin și-a lipit capul de pieptul lui Jeonggukk, începând să tremure puternic din toate articulațiile sale, iubitul său depunându-i sărutări de-a-lungul gâtului pentru a-l mai calma.

Jungkook se simțea extrem de jenat în acel momemt, deoarece nu înțelegea ceea ce se întâmpla, dar și pentru că era pentru prima dată când îl vedea pe fratele său cum era uman cu o persoană din jurul său. Poate că nu prea uman, deoarece sentimentele lor erau duse la cu totul și cu totul alte extreme.

Jeonggukk l-a întors pe Jimin cu fața spre Jungkook și i-a șoptit atât de ușor, încât doar ei să înțeleagă.

"El nu știe." Jimin a dat nesigur din cap și s-a uitat în ochii lui Jungkook plini de jenă.

"Îmi cer iertare."

Iar Jungkook l-a iertat, chiar dacă nu avea idee pentru ce.

În acea zi, Jungkook a învățat că Jimin nu era deloc rușinos cu nuditatea sa, ba chiar fiind foarte confident. Dar  chiar și așa, brunetul nu a putut să nu se simtă jenat pentru nuditatea acestuia. Totuși avea doar o cămașă și o pereche de boxeri, ambele materiale neacoperind mai nimic.

După cina lor luată împreună, Jungkook a rămas să spele vasele, atunci când a simțit cum cineva îi atinge ușor spatele.

În fața sa stătea o cutie de lapte cu banane, pe care cu un scris dezordonat erau mâzgâlite cuvintele 'mulțumesc că m-ai iertat'. Jungkook  a dat din nou din cap afirmativ, chiar dacă tot nu știa pentru ce Jimin și-a cerut iertare, dar nici cum acea cutie de lapte cu banane, băutura lui preferată, a ajuns în fața lui fără să simtă pic de mișcare în jurul lui.

Dar răspunsul fiecărei întrebări avea să vină la timpul lui.

____________

De ce  doar jikook cand poti avea jikook×2?;)