Povestea Unei Adolescente

Capitolul 3

La ora 16:45 ne-am îndreptat către compania la care lucra tata. Tot drumul nu am scos nicio vorbă, mă gândeam la faptul cum tata a făcut așa ceva, a plecat de lângă noi, în favoarea altei femei.Nici nu știam ce îi voi spune mamei sau cum îi voi spune ce am aflat. Poate că nu trebuia să mă pripesc să trag concluzii până nu aflam ceva concret. Am așteptat într-o parcare din fața companiei la ora 17:10 oamenii începuseră să năvălească pe ușă,mă uitam insistent, când l-am zărit, era foarte fericit. I-am atras atenția lui Michal cu privire la tata și l-am urmărit până la locul unde locuia. Mașina lui ne-a condus la o casă mare în apropierea Londrei. L-am văzut cum a coborât din mașină și a intrat în casă. Am așteptat cincisprezece minute după care, plină de furie, nu am mai rezistat și am coborât din mașină și m-am dus la ușă. Am bătut de trei ori destul de tare în ușă. O doamnă cam de vreo de treizeci și un pic de ani care mi-a deschis ușa.

-Bună seara, cu ce vă pot ajuta?

-Bună seara, îl caut pe domnul Christian Will. am răspuns plină de nervi.

 Ea l-a strigat, iar când m-a văzut în fața ușii s-a făcut alb ca varul la față. I-a explicat doamnei că sunt o nepoată, nu fiica lui, și a trimis-o în casă.

După conversația acidă cu tata Michal,m-a văzut cât de nervoasă sunt și a decis să mergem la hotel.Tot drumul am plâns de supărare, Michal încerca să mă liniștească, dar nu puteam să mă opresc. La hotel, am sunat-o pe mama, am încercat să mă opresc din plâns dar când am auzit vocea mamei nu m-am putut abține și i-am zis totul. I-am zis că o să ne întoarcem acasă ziua următoare.

Toată noaptea nu am putut dormi, m-am învârtit prin cameră și l-am privit îndelung pe Michal, nu îmi venea să cred cât de departe am ajuns cu această relație.

Dimineața următoare am făcut bagajul în timp ce Michal se dusese să cumpere ceva pentru micul dejun. Am mâncat pe fugă, ne-am urcat în mașină și am pornit la drum înapoi către Bristol. Drumul a fost unul foarte greu deoarece într-o zi am trecut prin multe emoții de la bucurie, la furie, la dezamăgire.

Acasă mama mă aștepta în pragul ușii, am fugit și am luat-o în brațe,emoțiile mă răvășiseră și am început să plâng. Michal a decis să stea la noi ca să petreacă mai mult timp cu mine. Mâine bunicii vor pleca înapoi în orașul meu natal, mama îi va duce la autogara mâine dimineață.