Povestea Unei Adolescente

Capitolul 3

      Azi de dimineata mama mi-a adus micul de jun la pat si cu  voce calda m-a intrebat:
     - Esti ok? Te-ai mai gandit la ce ti-am spus aseara?
     - Da, doar ca nu imi dau seama cum o sa traiesc fara tata timp de patru ani.
     - Stiu, draga mea dar nu am ce face in aceasta privinta.
     - Poti sa ii spui sa nu plece!
     - O sa vad ce imi sta in putinta. Nu vreau sa te vad trista.
     - Multumesc, mama.
     La scoala a trebuit sa mergem cu autobuzul deoarece tata este plecat intr-o delegatie. In drum spre scoala am discutat cu Diego despre plecarea tatalui.
    - Ce crezi, o sa ne fie bine daca tata se muta la Londra?
    - Nu stiu, Becca tot ce stiu este ca o sa scap de un paznic.
    - Cum poti sa vorbesti asa despre tata? El ti-a fost alaturi mereu si mai ales cand intrai in necazuri si nu voiai sa afle mama.
    - Tata mereu a fost mai indepartat de mine, dar ai dreptate m-a ajutat cand am avut nevoie. O sa te descuri fara el?
    - Nu stiu, sper ca da.
    - Lasa, o sa trecem impreuna peste tot.
    Cuvintele lui Diego m-a mai linistit fiindca stiam ca este de partea mea la fel si mama.
    Peste ceva timp am ajuns la liceu unde ca in fiecare dimineata ma intalnesc cu Kate.
    - Hei, Kate!
    - Buna, Becca! Ce faci?
    - Nu prea bine.
    - Ce s-a intamplat?
    - Tata va fi nevoit sa plece la Londra pentru o vreme.
    - O sa fie bine iti promit. O sa iti fiu alaturi, nu esti singura.
    - Stiu, mama si Diego sunt de aceeasi parere. Toate persoanele dragi mie imi sunt alaturi, deci nu ar trebui sa imi fac griji, nu?
    - Asa este, hai ca mai avem putin si trebuie sa ajungem la ora de biologie si trebuie sa ne grabim.
    - Ai dreptate.
    Dupa primele cinci ore am mers sa luam pranzul. Am iesit cu Kate in curte sa mancam deoarece toata agitatia din sala de mese ma nelinistea.
    M-am asezat pe banca si am inceput sa ma gandesc ce sa ii spun mamei cand Kate ma intrerupe din meditatie:
    - Esti ok?
    - Da, inca ma gandesc cum sa ii spun mamei despre ce decizie am luat.
    - O sa te descurci.
   In timp ce vorbeam cu Kate o voce groasa rasuna din difuzoare, era directorul:
   - Elevii clasei IX F au orele suspendate, cei care s-au inscris la cluburi pot sa mearga.
   Cand am auzit anuntul eram foarte bucuroasa ca ma puteam duce la clubul de muzica unde o sa il vad pe Michal.
   Mi-am luat repede rucsacul si am mers la club unde era doar doamna Watson.
   - Buna ziua!
   - Buna, Becca! Ia loc.
   - Azi ce avem in program?
   - O sa va invat sa cantati la chitara.
    Intre timp au venit si ceilalti elevi si am putut incepe cursul printre care si Michal.
   - Azi o sa va cuplez pe cei care stiti sa cantati si cei care nu. Becca cu Michal, Simon cu Jenifer si Jake cu Miranda.
    Cand am auzit cu cine m-a cuplat doamna Watson nu imi venea sa cred.
    Cand Michal s-a asezat langa mine inima imi batea atat de tare incat o puteai auzi si am uitat pe loc despre plecarea tatalui.
    - Baieti, veniti in spatele fetelor si aratati-le cum se tine.
    Michal ma cuprins cu bratele si mi-a aratat cum trebuie asezata chitara.
    - Acum sa incercati sa atingeti fiecare coarda sa vedeti cum suna.
    Incepusem sa imi dau seama cum suna coardele parca cand le atingeam sunau ca si cum ar fi inima mea.
    - Uite, vezi ca sti!
    - Asa e!
    - Acum o sa va dau un portativ cu niste note trebuie sa le recunasteti si sa le reproduceti.
    Michal mi-a aratat care sunt notele si cum se canta.
    - Acum sa vad daca a-ti inteles. Primul cuplu Jake si Miranda.
    Interpretarea lor a fost buna doar ca s-au incurcat la mai multe note la fel si Simon cu Jenifer. Intr-un final o adu pe doamna Watson spunand:
    - Becca si Michal.
    Am cantat fiecare nota cum trebuie nu imi venea sa cred ca puteam sa fac asa ceva si atat de repede.
    - Bravo! Cuplul care a cantat cel mai bine este Becca si Michal.
     De bucurie Michal m-a luat in brate fapt ce ma bucura deoarece eram indragostita pana peste cap de el.
     La finalul cursului am plecat foarte fericita mai ales ca il vasusem pe Michal.
     Am mers acasa singura, fiindca Kate a plecat mai devreme si am avut timp sa imi pun ordine in ganduri.
      Cand am ajuns , mama ma astepta in living.
     - Buna, mama!
     - Buna, Becca, cum a fost ziua ta? Te-ai mai gandit la ce ti-am spus?
     - Da.
     - Ce decizie ai luat?
     - Daca tu o sa fi bine dupa plecarea lui eu sunt de acord sa plece.
     - O sa fiu bine, iti promit.
     - Bine, am incredere in tine.
     - De ce ai venit asa de devreme?
     - Mi s-au suspendat orele de dupa amiaza.
     - Ok.
     Dupa discutia cu mama am mers in camera mea unde ma gandeam la momentul in care Michal m-a cuprins. Eram nespus de fericita.
    Vocea mamei ma trezeste din visat:
    - Becca, la masa!
    - Vin!
    Cand am ajuns in bucatarie mama pusese deja cina.
    - Buna, tata! Buna, Diego!
    - Hei Becca!
    - Buna, fata mea!
    - Tata, am auzit ca o sa pleci la Londra.
    - Asa este, Diego.
    - Si o sa vii la finalul anului si in vacante?
    - Desigur, Becca. Daca stau la 300 de kilometri de voi nu inseamna ca nu mai suntem o familie o sa vin la fiecare final de saptamana.
    - Ce bine!
    - Becca, vi cu mine la petrecerea de inceput de an?
    - Desigur, ti-am mai spus.
    - Ok, vezi ca este duminica asta.
    - Mama, trebuie sa mergem urgent la cumparaturi pentru petrecere.
    - Maine dupa ore e bine?
    - Da, mama! Super deabea astept!
    Dupa masa m-am dus in camera unde am adormit cu gandul la petrecere si la Michal.