O regină îndurerată

~Capitolul 11~

A doua zi de dimineață,m-am trezit în odaia mea. Nu mai rămăsesem în odaia pe care cândva o împarțeam cu Alexandru.Azi se anunța o nouă zi,iar eu trebuia să-i fac față.M-am ridicat din pat,m-am spălat,iar apoi le-am cerut slujnicelor mele să mă aranjeze și să-mi găsească o rochie care să se potrivească cu vremea de afară,o rochie care să emane veselie.Toate au crezut că am înnebunit și se uitau la mine ciudat,când au văzut ce le cer și cum mă aranjez,deși sunt proaspăt văduvă,însă n-au zis nimic.Peste puțin timp,a venit la mine Anabelle,fiind uimită și ea de comportamentul meu.
-Lasați-ne singure,vă rog!,le-a cerut ea slujnicelor.
După ce am rămas singure,ea a început să-mi vorbească:
-Ești bine?S-a întâmplat ceva?
-Belle,nu mă mai privi așa,de parcă aș fi nebună...sunt foarte bine.Am realizat că trebuie să merg înainte fără Alexandru și asta am să fac.Nu-mi pot permite să stau și să plâng la nesfârșit.Nu-l voi uita niciodată,mereu va fi cu mine,în sufletul meu,dar acum trebuie să fiu puternică și să-mi continui viața.Oamenii din castel au nevoie de mine.
-Ai dreptate...cum de mi-a trecut prin gând că ai putea să o iei pe o cale greșită când tu ești puternică?Asta e sora mea.Sunt mândră de tine.
În momentul în care mă îmbrățișam cu Anabelle,a intrat Edy în odaie.
-îmi cer scuze că vă deranjez,dar am o chestiune importantă de comunicat.
-Spune.
-Acum că regele Alexandru a murit,este nevoie de cineva care să conducă regatul mai departe.Dat fiind faptul că dumneavoastră sunteți soția lui legitimă,sunteți moștenitoarea la Tron.
-Eu,moștenitoare?Nu se poate...Nu sunt pregătită.
-Dacă nu veți accepta,se va da o luptă pentru tron între toți regii din celelalte ținuturi,iar cel mai bun va câștiga.Viitorul nu va suna prea bine pentru Narnia în acest fel,îmi spune Edy.
-Anne,tu ești puternică.Poți să o faci și pe asta.Nu uita că asta și-ar fi dorit și regele.Nu poți lăsa Narnia în mâna unor străini,mi-a zis Belle.
Belle avea dreptate. Știu că Narnia era totul pentru Alex,iar eu i-am promis că în lipsa lui voi avea grijă de tot.Nu puteam permite ca acum acest ținut să ajungă pe mâini străine.Trebuia să mă sacrific pentru binele poporului.