O regină îndurerată

~Capitolul 18~

Au trecut deja vreo două săptămâni de când regele se afla la noi la castel.În aceste săptămâni am comunicat foarte mult.Îmi plăcea să-mi petrec timpul cu el,să discutăm despre diverse lucruri și să-i cer sfaturi.El mă susținea și mă încuraja să nu mă dau bătută.Astăzi,profitând de Soarele îmbietor de afară,am decis să facem o plimbare prin grădină și să mai povestim puțin.Ne plimbam liniștiți,când,deodată am zărit ceva surprinzător.Zâmbetul și buna dispoziție pe care o aveam înainte cu câteva minute au dispărut.Am văzut-o pe sora mea sărutându-se cu Edy...da,cu Edy.Nu-mi venea să cred.
-Ce faceți voi aici?,am strigat către ei.
-Soră...nu e ceea ce pare.
- Nu?!Atunci ce e,Belle?Zi tu ce e?Când te-am întrebat pe tine ,Edy ,dacă e ceva între tine și ea ai negat,iar acum faci asta?Și tu Belle,cum ai putut să faci asta?Cum ai putut să-mi ascunzi asta?,am zis eu nervoasă.
-Îmi pare rău!a zis cu ochii în lacrimi Belle.
-Îți pare rău?Atât poți să zici?Nu vreau să vă mai văd.am zis furioasă,iar apoi am plecat de acolo.Voiam să fiu singură,să-mi limpezesc gândurile.Mă simțeam trădată de amândoi. Am plâns mult în odaia mea.Am fost întreruptă din găndurile mele de o bătaie în ușă.
-Intră!
-Putem vorbi puțin?
-Edwin nu cred că am în acest moment dispoziția necesară.
-Ascultă Anne...știu că ceea ce ai văzut azi a fost un șoc pentru tine,dar nu crezi că ar trebui să asculți și punctul lor de vedere?Nu poți să te macini aici singură plângând,mi-a spus el așezându-se pe jos lângă mine.
-Dar m-au mințit...și asta mă doare.
-Poate că aveau de gând să-ți spună.Lasă-i și pe ei să vorbească,să-ți dea explicațiile de care ai nevoie.Nu trage concluzii pripite,te rog.
Acele cuvinte mi-au făcut foarte bine.M-au făcut să realizez că poate Edwin avea dreptate.Trebuia să-i ascult și pe ei,să văd ce au de spus.Așa că,am dat ordin să se prezinte amândoi în odaia mea.
-Soră,ne-ai chemat...
-Da.Intrați.Poate că am greșit azi când m-am comportat așa cu voi.Vreau să-mi explicați ce se întâmplă.Vă ascult.
-Adevărul e că o iubesc pe Belle,domniță.O iubesc atât de mult...Nu știu cum s-a întâmplat și când...la început mi-am negat sentimentele,am încercat să mi le ascund,însă nu am mai putut. Și sunt în stare să fac orice pentru a fi cu ea.
-Tu Belle?Îl iubești și tu?,am întrebat.
-Da,m-am îndrăgostit de el.Știu că este o iubire interzisă,însă nu am mai putut să-mi ascund sentimentele.Sunt capabilă să suport orice pentru a fi împreună cu el.Și dacă voi muri,voi muri împăcată deoarece am fost cu el,am trăit această iubire.
Vorbele lor m-au emoționat mult.Într-un fel îmi aminteau de povestea de iubire dintre mine și Alexandru.Am decis să nu iau o decizie pe care o voi putea regreta mai târziu.Am văzut iubirea din ochii lor și asta îmi era suficient.
- M-ați dezamagit că nu mi-ați spus ce se petrece între voi,dar am decis că dacă voi vă iubiți,am să vă căsătoresc indiferent de norme sau de ceea ce va zice lumea. Fericirea voastră e importantă.