O regină îndurerată

~Capitolul 10~

Azi era cea mai neagră zi din viața mea.Simțeam cum sufletul mi se stinge pe dinăuntru.Nu puteam să respir.Când am văzut sicriul trecând prin fața mea,îmi venea să urlu de durere.Anabelle era alături de mine și mă încuraja să merg mai departe. La înmormântare au venit mulți oameni care l-au îndrăgit.Toți erau îndurerați.Apoi,după slujbă a trebuit să merg la cimitir. Ajunsă la cimitir,văzându-l acolo,în mormânt am înțeles că acum chiar se terminase totul,că Alex al meu nu se va mai întoarce.Am plâns în hohote la mormântul lui.Belle și Edy au fost acolo,alături de mine,împărtășindu-mi durerea.Întoarsă la castel,nu puteam să nu mă întristez.Fiecare părticică din castel îmi amintea de el...parfumul lui,mirosul lui era încă acolo.Am decis să merg în odaia lui.Să fiu acolo îmi făcea bine,dar și rău în același timp.Voiam să fiu lăsată singură,cu găndurile mele,să mă simt mai aproape de el,iar odaia lui era soluția.Belle și Edy au înțeles și m-au lăsat singură.
Mergând prin odaia lui,uitându-mă pe masă zăresc o scrisoare.Curioasă fiind,o deschid.
"Draga mea Anne,
Îngerul meu,trandafirul meu,te iubesc atât de mult... Iubesc orice lucru mărunt din fiinţa ta. Iubesc zâmbetul tău, ochii tăi magici, sunetul vocii tale. Iubesc atingerea ta delicată şi căldura pe care o simt când sunt lângă tine.Tu mă faci să fiu cea mai bună versiune a mea și pentru asta îți mulțumesc!Te sărut dulce și cu patimă!"
După ce am citit scrisoarea,am încercat să-mi găsesc cuvintele printre șiroaiele de lacrimi...scrisoarea era pentru mine,era o declarație de dragoste cum nu am mai văzut până atunci.El nu era un tip romantic,care să facă declarații de dragoste,însă pentru mine o făcuse,iar asta mă făcea sa-l iubesc și mai mult.Atunci am înțeles ce am de făcut.Era totul clar.Trebuia să mă adun și să merg mai departe.