O regină îndurerată

~Capitolul 15~

M-am gândit foarte mult la ceea ce ar trebui să fac.Cum voi reuși să recuperez recolta pierdută?Și mai ales ce le voi spune oamenilor care aveau încredere că vor primi recolta cuvenită?Toate aceste întrebări mă nedumereau.Îmi doream foarte mult să reușesc să rezolv această problemă.Anabelle,ca de obicei era alături de mine și mă sprijinea.
-Nu-ți face griji,Anne.Sunt convinsă că totul se va rezolva. Edy se va gândi la o soluție și ne va ajuta.Ai să vezi.
-Sper,Belle.În acest moment nimic nu-mi doresc mai mult decât acest lucru.Nu vreau să fiu nevoită să le dau satisfacție oamenilor care nu cred în mine,care așteaptă să-mi spună că am eșuat,dar mai ales nu vreau să-l dezamăgesc pe Alexandru.
-Haide mai bine să vorbim de lucruri mai frumoase,nu vrei?Ce ai zice dacă am face o plimbare prin grădină?Ți-ar prinde bine să mai ieși puțin.
-Dacă tu zici,fie.Haide să mergem.
Nu m-am mai plimbat prin grădină din momentul în care Alexandru a trecut în neființă.Nu avusem curaj să mai păsesc pe acolo.Grădina aceea îmi trezea foarte multe amintiri,în special aceea tufă de trandafiri roz.Acum însă iată-mă din nou acolo,plimbându-mă alături de sora mea,încercând să merg mai departe.
-Anne,știi că se apropie ziua ta,nu?m-a întrebat Belle.
-Da,așa e.Am uitat complet.
-Regele a organizat încă de acum câteva luni o petrecere  de ziua ta,ce urma să aibă loc imediat după împărțirea recoltelor de la  festivalul Toamnei.Ce vei face acum?O vei mai ține?
-Așa e...am uitat.Sincer,nu știu încă.Nu-mi doresc deloc o petrecere de ziua mea,la care el să nu fie prezent.
După aceea plimbare,m-am dus la Edy să văd dacă are ceva vești sau  idei despre cum putem ieși din situația asta.
-Edy,ești disponibil?
-Da,intrați.
-Și reușit să găsești o soluție la problemă?Sau ai vreo veste nouă?
- Din păcate nu,domniță.Când o să am o soluție salvatoare vă voi anunța.
-Bine.Îți mulțumesc pentru tot.Alexandru cu siguranță ar fi foarte mândru de tine,i-am spus ținându-i o mână într-a mea.