O regină îndurerată

~Capitolul 5~

După discuția avută aseară cu regele,am luat o hotărâre.Voi pleca de la castel împreună cu Anabelle la noapte.Nu mai vreau să stau nici măcar o clipă aici,unde nu sunt dorită decât de câțiva oameni.Printre acei oameni cărora  le păsa de mine,se număra și Nalla.Încă din seara în care am ajuns la castel,ne-a primit cu brațele deschise pe mine și pe Belle.Ea era acum prietena mea de nădejde din acest castel.Pe ea o puteam întreba orice legat de castel sau de rege.Ne plimbam prin grădina castelului,admirând frumusețea florilor.
-Trandafirii ăștia sunt atât de frumoși!,am spus eu privind la o tufă de trandafiri roz.Nu erau orice tip de trandafiri,aceștia aveau o frumusețe aparte.
- Sunt foarte frumoși,într-adevăr!Sunt florile preferate ale regelui.Mereu le admiră și le îngrijește.
-Serios?Nu știam.,am spus eu  rușinându-mă.
Sunt convinsă că și Nalla a observat acest lucru,deoarece s-a apucat să râdă discret,pe sub un zâmbet pe care mi-l afișa.
-Se vede că tu și regele aveți aceleași gusturi,zise ea.
-Este o pură coincidență,îi răspund eu.
-Sigur că da.
Chiar când ne plimbam și povesteam,a apărut și regele în grădină.
-Cu permisiunea dumneavoastră eu am să mă retrag.Trebuie să ajut la bucătărie,a zis Nalla.
-Desigur Nalla.Poți să mergi,a răspuns regele.
-Stai!Vin și eu!I-am spus,vrând să plec.
-Anne,tu nu poți pleca.Vreau să discutăm.
Nu-mi permiteam să-l refuz,dar nici nu aveam cheful necesar să discut cu el.Neavând ce face,am rămas în grădină  alături de el,în timp ce o vedeam pe Nalla îndepărtându-se.
-Anne,uită-te te rog la mine!S-a apropiat să-mi cuprindă fața în mâinile sale.
Încetează  să mai fi supărată din cauza vorbelor mamei mele...nu și-a dat seama ce spune. Era doar furioasă.Sunt convins că îți va cere scuze pentru ieșirea avută.Acum te rog,arată-mi zâmbetul tău frumos.
Vorbele sale mi-au intrat direct la inimă.Nu puteam să nu-l ascult.Adevărul era că orice ar spune el mă răscolea,mă făcea să uit de mine.Eram practic o marionetă aflată în mâinile sale.Așa că,i-am  îndeplinit dorința și i-am afișat un zâmbet imens.
-Cu siguranță acesta este cel mai frumos   zâmbet pe care l-am văzut vreodată.
La auzul acelor vorbe,obrajii mei au prins culoare.
-Uite,cred că ți-a povestit deja Nalla despre trandafiri,a zis el arătăndu-mi spre tufișul unde erau poziționați.
-Da.Sunt trandafirii dumneavoastră preferați.
-Exact.Însă vrei să știi de ce?Pentru că mereu am spus că dacă mă voi căsători îmi voi lua o soție care să aibă culoarea aceasta în obraji.Îmi place atât de mult această culoare...iar acum,se pare că am găsit și femeia potrivită.
S-a îndreptat spre tufiș, a rupt un trandafir,iar apoi mi l-a pus la ureche,studiind chipul meu și trandafirul spunându-mi:
-Se potrivesc perfect!
-Vă mulțumesc pentru compliment,Majestate.Am răspuns eu vizibil emoționată.
Bătăile inimii mele în acel moment au luat-o razna,însă oricât de mult mi-aș fi dorit să fiu cu regele, știam că e imposibil.La noapte urma să plec și să nu-l mai văd.Până atunci,am decis să savurez fiecare clipă petrecută alături de el.