O regină îndurerată

~Capitolul 19~

După două luni
***
-Vai Anne,oare e frumoasă rochia asta?Când am conceput-o mi-a plăcut la nebunie,însă acum nu știu ce să zic.
-Calmează-te,Belle!Sunt sigură că totul va fi perfect.Tu ești superbă.
-Mulțumesc mult.Dar tu?Cum stai  cu rochia?Este gata?Ai probat-o?
- Este aproape gata.Astăzi am să fac o probă finală.
Mâine va fi triplă sărbătoare la castel.Va fi Festivalul Toamnei unde vor fi invitați toți oamenii din ținut,ziua mea și,nu în ultimul rând,nunta surorii mele.Nu-mi vine să cred că până la urmă am reușit să trecem peste toate problemele.Acum în sfârșit mă simțeam mai bine.Liniștea mea însă nu era completă până nu reușeam să-l găsesc pe asasinul lui Alexandru. Sunt câteva luni bune de când Edy face cercetări,însă până acum nu avem niciun rezultat.
A doua zi,era ziua cea mare. M-am trezit de dimineață pentru a mă asigura că totul va ieși perfect.Am pus la punct ultimele detalii,iar apoi am dat startul petrecerilor. Prima dată a început Festivalul Toamnei.Toți țăranii din ținut s-au prezentat la castel pentru a-și primi recolta cuvenită,aducând în schimb alte bunătăți.M-am bucurat să-i văd așa de fericiți.Îmi aminteau de mine,pe vremea când eram și eu o biată fată de la țară,care habar n-avea de nimic. După terminarea festivalului,care a durat cam vreo două ore,a venit timpul căsătoriei surorii mele și a petrecerii.Au început să vină invitații,așa că am mers în întâmpinarea lor.O vedeam pe sora mea cum radia de fericire.Printre invitați nu l-am văzut însă pe Edwin. Sper să vină la nuntă,deși ultima noastră întâlnire nu a fost foarte plăcută.Vă întrebați ce s-a întâmplat cu cu noi?
Ei bine,eu mă plimbam prin grădină când el a venit să-și ia rămas-bun de la mine.Urma să plece de la castel în altă parte.În fond,venise doar să-mi vândă recolta,iar apoi a ajuns să stea mai mult la castel.L-am îndemnat să stea în continuare la noi,deoarece nu este niciun deranj.M-am atașat de el și-mi făcea bine compania lui.El însă mi-a spus că nu poate să mai rămână,deoarece ar suferi prea mult.Mi-a mărturisit că s-a îndrăgostit de mine,iar singura modalitate de a nu pleca ar fi să-i împărtășesc și eu sentimentele sau măcar să-i acord o șansă,însă știa că acest lucru este imposibil.Am fost șocată de declarația lui.I-am răspuns că-l văd ca pe un amic și nimic mai mult.Inima mea era dată deja,iar eu nu voi mai iubi pe nimeni.I-am mai mărturisit că sper să nu ne stricăm prietenia frumoasă pe care am construit-o și că,într-o zi,va apărea și fata potrivită pentru el.Așa a fost despărțirea noastră.El a plecat,spunându-mi că are nevoie de timp,iar de atunci nu am mai vorbit.
Ceremonia era pe cale să înceapă. O vedeam pe Anabelle extrem de fericită și emoționată.Și Edy era la fel.Se vedea că se iubeau.Când preotul a început ceremonia,deodată,a fost întrerupt de o voce masculină.Ne-am îndreptat toți privirea spre el să vedem cine e.Era Edwin.Nu arăta deloc bine...privirea lui emana parcă furie?!Nu puteam să-mi dau seama foarte bine.M-am ridicat de pe locul meu și m-am dus să văd ce are.
-Ce s-a întâmplat?De ce ai oprit ceremonia?
-O să afli.Zicând acestea,îl văd mergând până la miri,oprindu-se în fața lui Edy.Nu înțelegeam ce se petrece.
-Tu...tu l-ai ucis pe regele Alexandru.Recunoaște!,a țipat către Edy.
- Cum?E imposibil.Edy n-ar face așa ceva,am zis eu.
-Ba da regină,se poate.El a fost cel care l-a ucis.În ziua în care au fost la vânătoare,era totul plănuit pentru uciderea lui.Apoi,s-a dat bine pe lângă dumneavoastră și s-a prefăcut că e îndurerat.Tot ce voia era să ajungă stăpânul castelului și conducătorul Narniei.Când a văzut că ați devenit conducătoare,a făcut tot posibilul să vă pună bețe-n roate și să vă arate că nu puteți să vă descurcați fără el.A vrut chiar să vă detroneze,sabotându-vă cu furtul recoltei.
Eram șocată de tot ceea ce auzisem.Nu-mi venea să cred așa ceva.
- Nu e adevărat,așa-i?,l-am întrebat eu cu lacrimi în ochi pe Edy.Te rog,spune ceva!El însă nici nu mă privea.Avea și el ochii înlăcrimați,iar atunci am înțeles tot.Era adevărat.Dumnezeule!
-Vă rog să mă ascultați,domniță.Da,este adevărat,însă regret enorm ceea ce am făcut.Jur!Mă căiesc pentru asta.De când v-am cunoscut mai bine pe dumneavoastră și pe Belle,am încercat să mă schimb...pentru ea.Tocmai de aceea,mi-am îndreptat greșala pentru recoltă.Apoi,s-a uitat către Belle spunându-i:
-Iartă-mă,Belle,te rog!Te iubesc nespus!
Mă uitam la sora mea și-i vedeam suferința și dezamăgirea. Lacrimile-i curgeau necontenit  pe obrajii ei roșii,nevenindu-i să  creadă că bărbatul pe care-l iubea e un criminal. Mă durea sufletul să mă aflu în postura asta,să o văd așa...însă acum îl aveam în fața mea pe asasinul soțului meu și nu-l puteam lăsa să scape.Într-un moment de furie,am luat un cuțit aflat pe o masă și m-am îndreptat spre el,înjunghindu-l direct în inimă.Voiam să simtă exact aceeași durere pe care am simțit-o și eu în momentul în care a murit Alexandru.Acum mă simțeam bine,eliberată.Am fugit apoi cât m-au ținut picioarele de acolo,fără să mă uit în spate.Era mult prea mult pentru mine...nu puteam să mă uit în ochii surorii mele după ceea ce am făcut,însă știam că trebuia să-mi răzbun soțul.