Viata Unei Adolescente

Capitolul 10

Aşa cum am şi sperat petrecerea era de neuitat şi nu se merită doar faptului că ziua mea de naştere a fost făcută în civilizaţie şi mă încântă nespus de mult faptul că puteam interacţiona şi cu altă lume, însă, era MAJORATUL MEU… unii s-ar bucura de libertate la 18 ani că deja sunt adulţi pot face ce doresc, în schimb eu, eu privesc altfel lucrurile… 18 e doar un număr şi libertate de părinţi e doar o lege, trăim într-o lume în care suntem asupriţi de nişte reguli, ce folos că ai 18 ani când posibil să nu ai abilitatea să gândeşti ca un adult. Desigur sunt copii care de la 12 ani încep a se maturiza precum sunt şi maturi la 27 de ani ce gândesc că un copil. Eu aş vrea să mă distrez, să fac toate lucrurile de care am fost lipsită în copilărie. Deci încerc să profit de situaţie.

   *A doua zi*

Petrecerea a ținut până la 3 dimineața “cred” în fine, fiind sâmbăta am rămas să dorm mai mult însă m-am trezit fiindcă mama trebuia să plece şi am dorit cu cel mai mare drag să-i spun “pe data viitoare”. Mi-am tras pe mine ceva haine şi am alergat aşa cum nu am mai făcut-o în viaţa mea, am ajuns la timp mama stătea la staţie, aştepta autobuzul. Am îmbrăţişat-o aşa tare de parcă ar fi fost pentru ultima dată.
- De ce nu m-ai trezit să-mi spui că pleci?
- Oh, Cora, aseară a fost majoratul tău şi ştiu că aţi stat până târziu, şi plus la asta ştiu că îţi place la nebunie să dormi, nu am vrut să te trezesc...
Discuţia noastră a fost întreruptă de autobuzul ce se apropia. Înainte ca să plece a scos din geantă o cremă de soare, mi-a dat-o și mi-a făcut cu ochiul după a urcat în autobuz.
M-am gândit că e o glumă nesărată dar i-am urat drum bun şi m-am întors la cămin, iar pe drum mă uităm la acea cremă de soare şi mă gândeam ce naiba să fac cu asta era abia mijlocul primăverii nici pe departe așa de cald. Am ajuns în cameră şi spre surprinderea mea acolo erau nişte bagaje împachetate iar pe unul din ei era un bileţel. “Dacă ai primit crema, ar fi bine să te schimbi să îţi i-ai bagajele şi să vii la maşină, suntem în spate acolo îţi voi explica totul, cu drag GLORIA” Nu am mai stat mult să-mi pun întrebări, am făcut ceea ce scria pe bileţel mi-am pus pe mine nişte haine mai "de ieșit în lume" şi am plecat la maşină. Acolo deja mă aştepta Gloria, Kiara şi Kriss. Cum au dat să spună ceva îi întrerup:
- Dacă nu îmi spuneţi ce se întâmplă nu mai fac nici un pas şi mă întorc înapoi să dorm!
- O haide avem o surpriză. zice Kiara
- Dar ziua mea deja a trecut. spun eu nedumerită
- E din partea mamei tale.
- Poftim?
Și deodată au strigat toți “MERGEM LA MARE!”

• Dacă vreţi să vedeţi cum
visul Corei de a merge la mare devine
realitate rămâneţi cu noi şi veţi afla.