Amintirea mea și a lui

2.

"Colegiul Național ,,Grigore Moisil" , profil mate-info"
Acestea sunt cele două lucruri pentru care în acest moment mă aflu în mașină și mă deplasez din Poienari spre București.

Am intrat cu media 9,30, dar pot să spun că tata nu a fost niciodată mândră de acest lucru. Mi-a repetat de foarte multe ori că puteam să învăț mai mult, iar notele de la examen ar fi fost mai mari.

Am rămas mirată atunci când m-a lăsat să mă mut în chirie cu o prietenă din localitate, Gabriela, mai ales că distanța de la mine până la liceu este de aproximativ 30 de minute, iar eu eram foarte sigură că voi face naveta. Bineînțeles că există foarte multe condiții, printre care: fără ieșiri noaptea, fără prieteni/prietene la apartament, fără alcool, fără țigări, fără absențe și fără note mici.

Nu am făcut nimic rău până acum, nu am fost genul de copil care să facă probleme și nici nu am avut un iubit. În generală fetele îmi spuneau că sunt tocilară și că o să ajung mai degrabă să mă căsătoresc cu o carte decât cu un băiat.

Am vorbit vara aceasta cu niște colege pe care am reușit să le găsesc pe facebook atunci când m-am uitat pe site-ul cu admiteri. Vreau ca pe parcursul acestor 4 ani să îmi fac prieteni și nu am de gând să ratez nici o șansă.

Mă trezesc din vorbitul cu mine însămi în momentul în care tata oprește mașina:
- Am ajuns, spune și iese afară, îndreptându-se spre porbagaj. Eu și mama îl urmăm. Sunt ,,foarte nerăbdătoare" să car 10 valize până la etajul 2.

Apartamentul nostru are numărul 4, ușa este roșie cu un mic vizor în centru,iar în fața ei îmi atrage atenția un mic covoraș cu ,,Welcome Home".
Atunci când mama bate la ușă, în prag iese o doamnă care are aproape 50 de ani, dar care este foarte elegantă.
- Bună ziua!
Încearcă să ne zâmbească, dar nu prea îi iese.Își ațintește privirea asupra mea.

-Tu trebuie să fii Camelia, nu?
-Clara, mă numesc Clara, îi spun și adaug un zâmbet mult mai fals decât al ei.
-Aha, se uită la mine și mă studiază din cap până în picioare încercând cel mai probabil să își facă o primă impresie.
- Cealaltă fată nu a venit?
O întreabă pe mama iar eu nu pot să cred că ne ține încă afară.

Mama îi răspunde înapoi foarte bucuroasă și am impresia că ea nu observă falsitatea care aproape că izbucnește din această femeie:
-Bună ziua! Nu au ajuns încă. Clara mi-a spus că a vorbit cu Gabriela iar ei o să se oprească direct la liceu.
-Am înțeles, îi răspunde această doamnă a cărui nume nu m-am sinchisit să îl rețin.
Se uită din nou la mine și își îndreaptă mâna spre apartament să intrăm.

Interiorul este unul simplu, un hol mic care face legătura cu bucătăria, un dormitor care se află la capătul lui și o baie în partea stângă. Exact cum pășesc înăuntru observ un panou cu oglindă și un cuier pentru haine.

Bucătăria are trei scaune din piele și o masă din lemn masiv, un frigider, un cabinet pentru chiuvetă si unul cu un blat deasupra,trei dulapuri de perete, un calorifer și o centrală termică pe gaz lângă el.

Dormitorul are un pat,două dulapuri, un covor foarte mare, un birou și un televizor. Tot mobilierul este negru cu alb, iar pereții și tavanul la fel.

Baia este mică, are o cadă, o chiuvetă, o mașină de spălat, un vas wc și un coș de rufe.

După ce termin inspecția mă așez pe un scaun și ascult conversația dintre cei 3 adulți :
- Apartamentul este foarte frumos, doamna Maria, îi spune mama și aflu cum o cheamă în acel moment.
Doamna se mișcă de pe un picior pe altul și eu îmi mușc buzele.Sunt aproape 100% sigură că vrea să înceapă cu regulile, ceea ce se și întâmplă.
- Vă mulțumesc! De astăzi las totul în mâna celor două fetițe și sunt foarte sigură că o să le păstreze intacte.

Își mută din nou privirea spre mine și continuă:
- Carla este adorabilă și nu cred că sunt probleme cu petreceri, ieșiri noaptea ,băieți, alcool sau țigări.

Femeia această îmi seamănă izbitor cu cineva.
- Normal, nici nu se pune problema, doamnă dragă, adaugă tata și se uită la mine pentru a-i aproba răspunsul.
- O să fim cuminți, îi răspund înapoi.
- Bine atunci, eu vă las să vă instalați, ne spune și se îndreaptă spre ușa trântind-o în spatele ei.

Îmi aleg un dulap și încep să îmi așez hainele, iar când mă uit la telefon îmi dau seama că este deja 9:40.
- La 10 este festivitatea de începere, îi spun mamei panicată.
- Andrei, trebuie să mergem! începe ea să strige.
- Imediat! îl aud pe tata strigând din baie.

Când ajungem jos simt un gol în stomac. Am așteptat mult ziua aceasta și sunt foarte emoționată.

În fața liceului sunt o grămadă de mașini, iar tata înjură din 5 în 5 secunde fiindcă nu găsește un loc de parcare.
Aud glasul directorului și sunt extrem de agitată că am întârziat.
- Andrei, lasă-ne jos fiindcă nu vreau să întârzie din prima zi, îi spune mama și iese din mașină.
Eu o urmez iar claxoanele șoferilor, nemulțumiți de deplasarea noastră pe drum, își fac apariția.

Curtea și liceul sunt extrem de mari.
Încerc să mă uit după cineva cu care am vorbit, dar nu recunosc pe nimeni.
O mână îmi atinge umărul și o fată cu părul blond și creț apare în fața mea.
Dacă nu mă înșel, trebuie să o cheme Andreea și este într-o clasă cu mine.
- Bună, îmi spune și mă ia în brațe.
Sunt foarte impresionată și în același timp stânjenită,dar îi întorc gestul.
- Diriginta mi-a spus să te caut prin curte, începe ea să îmi explice și mă prinde de mână.
Simt cum mă deplasez fără voia mea și într-o secundă mă trezesc lângă niște copii care se uită cu o privire curioasă la mine.
- Buună, mă bâlbâi și înjur în mintea mea toți șoferii și parcările, fiindcă dacă ajungeam mai devreme, nu eram ultima venită și "lumina reflectoarelor" nu cădea direct pe mine.
Fetele mă salută și ele, dar băieții nu prea îmi dau importanță fiindcă sunt prinși într-o discuție despre sport.

După ce directorul își termină discursul, ne îndreptăm fiecare spre clasele noastre, iar fata blondă se ține după mine și îmi relatează toată viața ei de când era bebeluș și până acum.
Am primit foarte multe informații despre ea pentru o singură zi, nu era nevoie.

Clasa este la etajul 2, penultima din capătul holului și arată chiar foarte bine. Băncile și mesele sunt crem, parchetul la fel, tavanul și pereții sunt albi, iar două table mari se întind pe unul dintre ei.
Diriginta ne spune regulile școlii, apoi regulile clasei, alege un șef de clasă, un șef adjunct și ne înmânează fiecăruia un orar tras la serox.

Atunci când ne îndreptăm la mașină primesc un mesaj de la Gabriela în care îmi spune că părinții ei au plecat și deja s-a întâlnit cu scorpia.
Zâmbesc și mă bucur enorm că nu sunt doar eu de părere că femeia aia este foarte enervantă.

Ajunși din nou la bloc, părinții mă îmbrățișează și îmi repetă de sute de ori să fiu cuminte și să îi sun de 3 ori pe zi.
Urc scările și intru în apartament unde o găsesc doar pe Gabriela.
- A plecat? o întreb și observ că nu prea a despachetat.
- Da, a plecat acum câteva minute.
Se uită în jur și îmi dau seama că nu prea are caiete.
- Cred că o să facem ceva cumpărături,nu?
Îi apare un zâmbet pe față și eu deja sunt nerăbdătoare să vizitez orașul.

Iau cheile, geaca și închid apartamentul. Ea îmi întinde mâna și începe să alerge pe scări. Ziua aceasta a început foarte bine.

Atunci dacă știam că o să te cunosc,îi spuneam să rămânem acasă și făceam cumpărăturile în ziua următoare.