Abstractul

Pagină de jurnal

Ceasul ticăie, nisipul din clepsidră se scurge ușor, arătând că timpul nostru se va termina. Timpul nu vrea să stea pe loc, vrea să plece. Să ne fure momentele sincere și pline de iubire. Ceasul va indica în curând ora 19:00, iar tu va trebui să îți iei rămas bun.

Timpul niciodată nu va dori ca să mai stai, aici, lângă mine. El nu mai vrea să îmi oferi încă o sărutare, încă o mângâiere. Vrea doar să treacă, ca să mi te fure de lângă mine. Timpul nu o să se oprească în loc, doar pentru aceste momente, iubitule. Pentru nimic nu va face asta.

Dacă aș putea, ceasul s-ar opri în loc când ne revedem, și mă voi putea bucura de tine pentru cât aș dori. Dar dacă aș reuși, ar dura o veșnicie.

Îmi doresc să rămânem tot în camera asta, eu să rămân tot în brațele tale, și să nu mai ținem cont de restul lumii. Vreau să fiu cu tine, să nu mai ținem cont de țigările fumate, de haosul din cameră sau de faptul că nu arătăm prezentabil. Îmi doresc să ținem cont doar de noi și de iubirea noastră.

Timpul este dur. Îți ia ceea ce este mai drag, dar îți și oferă momente de neuitat. Te învață lecții, te întărește, dar mai ales te face sa tânjești. De ce? Pentru că acele clipe plăcute pe care le-ai trăit, vei face orice ca să le retrăiești.

Numeri zilele până la vacanța mult visată, până când te vei revedea cu persoana dragă ție, până când vei veni acasă, sau până la ziua importantă din viața ta. Aștepți cu nerăbdare, să treacă cât mai repede timpul. Paradoxul timpului este că trece deosebit de greu când dorim lucrul acela cu ardoare, iar cand vrem să se oprească trece excepțional de repede.

Aș dori ca timpul să fie manipulat de fiecare persoana în parte. Să sărim peste evenimentele neplăcute sau să putem opri timpul in loc cand ne simțim bine, de parcă nu am dori să mai plecăm.

Atunci când ne vom revedea, dragul meu, nu voi putea opri timpul în loc, dar pot să îți ofer cele mai frumoase momente din viața ta.