5

42 7 0
                                    

Acul din bord îmi indica 180 km/h ceea ce mă făcea să calc accelerația până când simțeam podeaua. Gândul că voi coordona cel mai important transport, îmi cultiva sentimentul de adrenalină. Conduceam haotic către locuința mea, făcând slalom printre vehiculele de pe șosea. Mă rugam în gând să nu mă oprească un polițist acum, pentru că am o seară importantă.
Poate după această noapte, dacă totul va decurge conform planului, voi primi o promovare din partea lui Sam.

După câteva minute de adrenalină în trafic, ajung acasă. Parchez mașina în garaj și îmi fac drum către baie pentru a-mi face un duș, ca mai apoi să mă pregătesc fizic și psihic pentru operațiune. După dușul revigorant, mă schimb în ceva lejer și cobor la subsol. Îmi pun mănușile de box și încep să lovesc cu putere sacul din fața mea. Îmi imaginam că îl loveam pe băiatul acela, care a hărțuit-o pe Clara. Merita mai mult din partea mea, trebuia să îl las fără nici o suflare! Cu o lovitură de picior în sacul de box, termin antrenamentul bătăii. Mănușile le arunc înapoi în cutia lor, și mă îndrept către micul poligon de tragere cu arma.
Iau metalul rece în mână și îl încarc cu muniție. Poziționez arma ca să trag, cu scopul de a nimeri în capul manechinului și în inimă.
Muniția am descărcat-o pe manechin, și din nou mi-am imaginat chipul acelui hărțuitor. Îl voi omori într-o zi și nu îmi va părea rău.

Las pistolul pe masa de lângă mine, și părăsesc subsolul, mergând către dormitorul meu. Acele ceasului indicau ora 22:00. O ora până la transport. Încă o oră până, poate, mă voi transforma în neființa sau o să primesc promovarea mult dorită. Îmi scot din dulap hainele negre, împreună cu o geacă de piele neagră, groasă. Apăs pe butonul ascuns sub lampa de lângă patul meu, și televizorul de pe comoda este înlocuit de o vitrina cu arme. Din acestea, îmi aleg un pistol plus muniție, și o grenadă. Închid vitrina, iar ea se coboară, televizorul apărând din nou. Din sertarul comodei iau un cuțit mai mic, pentru a îl avea la îndemâna.

...

Parchez mașina în parcarea portului. Cobor din ea, iar oamenii mei mă întâmpină ca să recapitulăm planul. Fiecare știa ce să facă și când să acționeze. Era un plan simplu, dar bine pus la punct. Intrăm în clădirea portului, unde vor fi descărcate cele 11 tone de cocaină. Las câțiva oameni în clădire, iar eu cu încă trei bărbați ne îndreptăm către portul propiu-zis.

- Juan! Este o mare onoare!îi spun bărbatului care coboară din vas.

- Tu trebuie să fii omul pe care tot îl laudă Sam, Angel dacă nu mă înșel?spune prietenos și dă mâna cu mine.

- În carne și oase! Acum să trecem la afaceri. Mi-ai adus marfa? vorbesc pe un ton serios în timp ce îmi încrucișez mâinile la piept.

- Așa cum am vorbit. Te invit pe vapor să o controlezi, spune ospitalier.

Ceva e putred la mijloc.

- Sigur, haideți băieți!

- Nu, nu, nu! Doar tu. Nu ai încredere?zâmbește Juan.

- Chiar deloc, spun și îndrept pistolul către pieptul lui Juan. Vreau să văd marfa! Nu mă fraierește nimeni! Crezi că sunt atât de idiot încât să urc singur, înconjurat de oamenii tăi pe vas? Ca să ajung mâncare de pește?

- Lasă arma jos, prietene. Nu vreau să se verse sânge în seara asta, cel puțin nu al meu, zice și din vasul brazilianului coboară douăzeci de oameni, toți înarmați.

Fără a mai sta pe gânduri, fluier iar echipa mea își face intrarea, pornind focurile de armă. Adversarii noștri cad secerați la pământ, Jarrad -mâna mea dreaptă- asigurându-se că toți au rămas fără suflare. Juan a părăsit "războiul" fugind în clădirea portului. Am început să alerg după el, deoarece nu îl puteam lăsa să scape. Eram imbecil dacă făceam asta. O regulă importantă a acestei mafii, este că niciodată trădătorii nu scapă în viață. Juan apare în vizor, și trag în pământ pentru a îl opri. Brazilianul se oprește, râzând teatral.

- M-ai prins, Angel. Nu îmi puteam imagina că un tânăr ca tine, poate să fie atât de crud, îmi spune în timp ce se întorcea cu fața către mine.

- Ce ai văzut acolo, este nimic pe lângă ceea ce pot face, îi spun în timp ce mă apropiam de el. Înainte să te omor, sau poate cine știe, te voi cruța dacă vei ciripi, vreau să purtam o conversație.

- Ce vrei să știi?spune rânjind.

- De ce mi-ai trădat șeful?spun în timp ce mă jucam cu cuțitul din mâna mea.

- Aș putea fi sincer, dar aleg să mă omori. Nu dau din casă nimic, fie că mă vei tortura sau îmi vei lua viață.

- Știi cum ești tu, Juan? Că și Iuda, când l-a trădat pe Isus. Un nimeni, un simplu trădător. Așa că, de ce să te mai țin în viață? Pentru ce? Să consumi aerul degeaba?zic și mă apropii mai mult de el, în timp ce îl privesc dominant în ochi.

- Doar de bine ce îmi era l-am trădat, să știi. Primeam puțini bani pe o muncă grea. Mă putea prinde poliția să mă bage la mititica oricând. Și pentru ce? Să se distreze Sam în conacul său? Nu, mulțumesc.

- Știi că această rețea urăște două lucruri: trădarea și minciuna. Iar tu ai îndeplinit ambele cu brio! Felicitări! Încă o întrebare, de ce ai mințit atât de multă vreme, că e totul sub control cu afacerile din Brazilia, pe când totul este o harababură?

- Află singur, Angel.

- Ultimele cuvinte ?spun și îmi scot pistolul pe care i-l pun la tâmpla.

- Să vă duceți dracului! Mai ales tu.

După cele spuse am apăsat rapid trăgaciul corpul lui Juan fiind pe podeaua care ușor-ușor prindea o culoare sângerie. Am stat puțin și m-am gândit la toată afacerea din Brazilia. Extinderea noastră a eșuat, dar măcar avem captura.

...

Cadavrele le-am pus la un loc, unde am aruncat benzină peste ele și am dat foc celor douăzeci de oameni trecuți în neființă. Marfa am descărcat-o și am reușit să o transportăm la bârlog cu brio. În mintea mea, îmi imaginam patul pufos și călduros de acasă, pentru că ochii mei nu mai rezistau să mai stea mult deschiși.

Drumul spre casă mi s-a părut interminabil, tot ce îmi doream era să dorm. Era tărziu, ora 03:00 dimineața, ceea ce era și de așteptat. Sper ca idiotul de Sam să mă promoveze după ce am făcut pentru el, a fost cel mai greu transport pe care l-am avut în cariera mea.

/////////

Hei dragilor! Vă mulțumesc pentru că îmi susțineți cartea! Nu mă așteptam să ajung la 50 de cititori, într-un timp atât de scurt. Mulțumesc!! 

AbstractulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum