Needitat, ma scuzati daca intalniti unele greseli gramaticale!
Din perspectiva Clarei:
A trecut o saptamana de cand am scapat din acel buncar. Evenimentele dintre mine si Angel mi-au ramas tiparite in mine si se derulau incontinuu in capul meu. Deasemenea el a uitat sa mai treaca pe la liceu, ceea ce ma ingrijora. Am incercat sa dau de el, dar telefonul ii era inchis. Viata me devenea plictisitoare fara prezenta sa. Recunosc ca imi lipseste al dracului de mult, si ma macina gandurile negre. Devenisem speriata dupa doua zile in care disparuse complet. Daca a murit? Daca este in stare grava la spital?
Tresar usor din cauza sunetului asurzitor provocat de clopotel. Plec in graba catre iesirea din scoala, si ma indrept catre noua mea masina. Insfarsit ajunsese, eram satula de mersul pe jos sau sa ma rog de altii sa ma duca. Este o masina frumoasa, si sunt extrem de multumita de ea. Ca sa va faceti o imagine, este un Audi A4, mai nou, culoarea fiind alba.
Cand am deschis portiera am fost intrerupta de vocea lui Cameron care ma striga:
- Clara!striga alergand.
- Usor, nu ma misc de aici! strig razand.
- Asa-i ca ai chef sa mergem la o cafea?zice zambind.
- Am de ales?spun si rad.
- Desigur, intre doua raspunsuri pozitive.
- Haide, urca!
Dupa ce ne-am urcat in masina, am plecat catre cafeneaua noastra preferata, Klat. Nu m-am grabit, atmosfera din masina era de asa natura. Drumul a fost destul de scurt, ajunsesem doar in 5 minute. Am avut noroc, caci traficul a fost mai liber ca in alte zile.
Cobor din vehicul, pasii mei indreptandu-se catre cafenea, mai precis pe terasa acesteia. Cameron era in urma mea, incerca sa tina pasul. Zarim o masa libera si o ocupam fara a mai sta pe ganduri.
- Nu suport copiii astia! Vin aici tot timpul sa se ascunda de parintii lor!spune Cameron deranjat.
- Lasa-i in pace, de parca tu nu faci la fel, raspund cu un zambet superior.
- M-ai inchis cu asta, zice si isi aprinde tigara.
Expresia fetei mele devine uimita atunci cand il observ pe Cameron fumand. Era contra la tot ceea ce insemna acest viciu. Nu suporta ideea de fumat in sine.
- Ce?ma intreaba nepasator.
- Sunt uimita! Tu erai impotriva fumatului, iar acum esti cu tigara in gura?rad, fiind inca uimita.
- Ce sa zic, oamenii se mai schimba.
Discutia este intrerupta de chelner, care ne ia comanda. Dupa ce am comandat fiecare ceea ce am vrut, am putut sa reluam discutia. I-am tinut o morala, deoarece eram suparata pe el. Nu ma asteptam ca el, fiind si sportiv, sa se apuce de acest viciu.
Dupa ce am terminat morala, care doar l-a ambitionat, Cameron s-a dus la toaleta. Doar sa scape de cearta mea, cel mai probabil.
Scanam oamenii din cafenea, plictisita fiind, si nu zaream ceva interesant. Aceleasi fețe cunoscute, adolescentine animau cafeneaua. Ceea ce m-a facut sa imi opresc privirea, a fost o persoana. Chiar daca era asezat cu spatele la mine, imi era extrem de cunoscut. Nu venise de mult timp. Am decis sa ma ridic de la masa, cu "scopul" de a merge pana la masina din spatele cafenelei, nu inainte sa ii trimit lui Cameron un mesaj in care sa il anunt.
Trec pe langa masa, si arunc o privire acesteia, dar dintr-o data nu ma mai pot misca. Eram incremenita. Privirea mea se blocase, alaturi de corp. Brunetul care m-a invatat sa simt din nou, statea in fata mea, pe un scaun.
CITEȘTI
Abstractul
Romance"Îmi doresc să rămânem tot în camera asta, eu să rămân tot în brațele tale, și să nu mai ținem cont de restul lumii. Vreau să fiu cu tine, să nu mai ținem cont de țigările fumate, de haosul din cameră sau de faptul că nu arătăm prezentabil. Îmi dore...
