Abstractul

9

- M-au găsit.

- Ce se întâmplă? exclam șocată. Angel, spune-mi ce se întâmplă în momentul ăsta!strig lacrimile începând să îmi curgă pe obraji.

- Nu avem timp, Clara! Doar fă ceea ce fac și eu și nu mai comenta dacă dorești să mai apuci ziua de mâine!strigă la mine furios.

Auzeam sticla geamurilor cum este doborâtă, aerul rece acaparând repede încăperile apartamentului. Creierul meu nu mai putea procesa absolut nimic, eram într-o stare de șoc.
Angel își căuta cheile mașinii prin buzunarele blugilor. M-a luat de mână și m-a tras după el către ieșire. În grabă am mers către lift, pentru a scăpa de pericol. Sau măcar încercam. Starea de șoc a fost înlocuită de o mare confuzie și de nervi. Extrem de mulți nervi. Daca viata noastra nu era in pericol acum, imi descarcam toti nervii asupra sa.

După o așteptare de un minut, care părea a fi o veșnicie, liftul sosise. Angel deschide ușa acestuia iar în fața noastră se afla un bărbat cu arma ațintită către noi. Acesta râde cu poftă, situația fiind una bună pentru el.

- Ai venit să te ascunzi la iubițica ta? Te credeam mult mai bărbat, spune bărbatul în sictir.

- Cel puțin eu nu sunt pus să fac munca de jos, ca și tine!zice Angel enervat de cuvintele omului.

- Să clarificam niște lucruri! În primul rând, este departe de a fi iubitul meu. Iar în al doilea rând, cine dracu te crezi?mârâi cuvintele.

- Clara...

- Nu mă opri! Cine te-a pus să îmi spargi geamurile, ha? Știi câți bani am dat pe ele să fie din termopan auriu? Ai un tupeu extrem de jegos!strig în fața bărbatului. Ah da! Și încă un lucru. Nu te-a învățat mama ta că nu așa faci cunoștință cu o domnișoară?spun pe un ton superior.

Angel era confuz la început de ceea ce făceam, dar la un moment dat s-a prins de diversiune. Și-a scos pistolul de la spatele blugilor și repede l-a îndreptat către bărbatul masiv, apăsând pe trăgaci fără să mai ezite. Bărbatul a căzut lat în lift, fiind nevoiți să coborâm alături de corpul trecut în neființă. Brunetul din dreapta mea era surprins de mica mea diversiune. Pot spune că avea o urmă de mândrie în privirea să.

Ușile se deschid, noi alergând ca la maraton către mașina lui Angel. Era de negasit în toiul nopții, mai ales din cauza celor multe mașini negre din parcare.

- Acum să te văd dacă îți găsești mașina!spun răzând.

- Ai vorbit destul azi, poți să taci? spune enervat.

- Vorbitul meu ne-a salvat viața! Ai putea să arăți puțină recunoștință, știi?zic ofticată.

- Uite-o! Haide, foloseșteți și picioarele nu doar gura!strigă Angel în timp ce se depărtează de mine.

Las un oftat lung să îmi scape și alerg după el, bagandu-mă în mașină. După ce ne punem centurile, Angel a călcat accelerația gonind pe străzile orașului. Muzica ambientală era înlocuită de sunetul motorului, care răsuna cu putere.

- Unde mergem?îl întreb curioasă.

- Într-un loc sigur, răspunde sec.

- Care este...?

- Poți să taci naibii din gură?! Tu nu înțelegi că este ceva serios?strigă Angel la mine.

- Aș înțelege dacă mi-ai spune!îi răspund pe același ton.

- O să iți spun la momentul potrivit, nu vreau să te implic în toată mizeria asta.

- Angel, deja cam sunt implicată din moment ce ei mi-au găsit locuința.