Colierul de perle

Capitolul III - S-au întâlnit într-un vis.

     

       Părul ca spicele de grâu, ochii întunecaţi, buzele roşii ca sângele pe care îl vărsa el. Dacă ar putea fi a lui ... Să o aibă doar pentru el, să fie regina sa, să nască un fiu care va domni peste întregul regat Elphones şi să fie mândru de el. 
Oh, ar fi atât de frumos, gândi el şi-şi scutură capul reamintindu-şi cine era ea şi cine era el. Erau atât de diferiţi, dar îl atrăgea atât de mult. 

     O privi pentru o ultimă dată şi se ridică rapid de pe scaunul de la fereastra odăii sale. Luă un strugure alb din farfuria argintie şi se situă în faţa oglinzii muşcând lacom dintr-un bob. Se uită insistent la reflexia sa amintindu-şi că fusese chemat în Sala Tronului de către tatăl său în urmă cu un ceas, dar nu s-a putut abţine să nu îi urmărească mişcările fetei. Se înfurie aruncând strugurele de unde îl luase şi plecă din odaie dând cu uşa care scârţâia din cauza vremii. 

-Sir, începu cu capul plecat slujitorul lui cel nou Verms.

-Nu "sir", ci prinţ moştenitor! Eu sunt prinţ. Myron e sir. 

   Verms nu îşi ridică privirea ştiind că este pedepsit cu moartea cel care îl priveşte în ochi pe viitorul rege. Da, mai era şi Myron care ar fi putut fi rege, dar toţi ştiau că el va fi încoronat la final. "Sir" se spunea doar băieţilor regelui, dar "prinţ moştenitor" celui care urma să preia tronul.

-Nesăbuitule, rosti prinţul cu dispreţ spre slujitorul său.

    Înaintă cu paşi repezi spre Sala Tronului, iar când ajunse, aşteptă să i se anunţe intrarea. Când păşi în camera care cu mult timp în urmă fusese Sala de Bal, însă după domnia regelui Alesandro al VI-lea camera aceasta a fost declarată oficial Sala Tronului, iar Sala de Bal a fost construită în aripa de vest a castelului.
   
   Prinţul se aşeză în dreapta tatălui său, dar nu înainte să facă plecăciunea, apoi îşi ridică privirea plimbând-o prin cameră. Îl ochi pe vornicul Anthea, bătrânul Koth, vizirul Faith, conducătorul Adunării -Jovin- şi restul bătrânilor printre care mai erau şi câţiva tineri. Apoi îşi coborî privirea spre Kallisto care îi făcu semn lui Jovin să vorbească. Bătrânul făcu o plecăciune rapidă şi un pas în faţă privindu-l pe rege. Grăsanul purta veşmintele unui boier prin care i se vedeau burta şi picioarele subţiri. Nu înţelegea niciodată cum un om cu o burtă cât Grădina Palatului avea picioarele aşa subţiri. 

-Majestatea Sa regele împreună cu Adunarea a hotărât, începu Jovin, să începem bătălia cu regatul  Almagesta atunci când zăpada va intra în pământuri. O să mergem pe neaşteptate aşa cum au făcut şi ei acum doi ani şi jumătate. Prinţul Nicolaos va conduce armata alături de generalul Arhias, iar prinţul Myron va avea altă misiune. Acesta este un test din partea Majestăţii Sale.

Prinţul Myron pe naiba, râse Nicolaos pentru el privindu-l pe Myron care zâmbea. Râde nesăbuitul, dar nu va şti în veci vecilor să mânuiască o sabie. Deşi e fratele meu e demn de milă. 

-Majestate, sunt onorat că îmi daţi ocazia să conduc această bătălie decisivă, zise atrăgând toate privirile din încăpere.

Regele dădu din cap şi zâmbi, apoi privindu-l pe Myron oftă:

-Tu, Myron, vei merge în Regatul Soarelui şi vei duce cadouri regelui Sumbul al III-lea. Nicolaos, ştiu ce gândeşti. De ce să irosim visteria pe daruri pentru Sumbul când am creat o alianţă cu regele din Nord împotriva lui? Fiule, nu se vor aştepta la ce urmează, râse Kallisto, apoi toţi din încăpere se amuzară până când regele se opri şi se potoliră şi ei.

                                                                      ***