Colierul de perle

Capitolul V - Slujnica învăţată.

     Îşi ţinea cu greu capul plecat şi îşi stăpânea nervii. Când ajunsese omenirea în această situaţie?! O prinţesă de Elphhons să se închine în faţa duşmanilor. Asta era imposibil, însă ştia că dacă voia să îşi ducă planul la bun sfârşit trebuia să se umilească. Şi nu mâine, nici peste două ceasuri, ci azi. Acolo, atunci şi în acel fel. Degetele subţiri i se împletiseră, iar bărbia îi stătea îndesată în capul pieptului. Îşi privea neputincioasă colierul de perle albe şi îşi amintea de mama ei.. Cât de tristă ar fi fost dacă ar fi văzut-o în acea ipostază.

-Faceţi loc! Slujnica-şefă Theba, strigă un străjer[1].

     Timothea o căută rapid cu privirea pe Vitoria şi dădu din cap în semn că va fi bine, însă nici ea nu ştia ce o aşteaptă. Observă cele douăzeci de tinere de vârsta ei îmbrăcate –la fel ca şi Timothea şi Vitoria- în rochii lungi şi albe. Toate aveau să intre în serviciul familiei regale a regatului Soarelui. Tinerile domniţe îşi lăsară privirea în jos aşteptând să intre slujnica-şefă. Timothea o privi pe ascund pe Theba. Era plinuţă, purta o rochie lungă, galbenă şi avea o privire nemiloasă. Theba trecu pe la fiecare fată şi o examină trimiţându-le cu diferite îndatoriri prin tot palatul.

-Cum te numeşti?

-Vitoria.

-Vei fi slujnica reginei. Pleacă!

   Timothea oftă. Nu avea să o mai vadă pe slujnica sa numai dacă era şi ea trimisă în serviciul reginei, însă erau şanse mici. Theba rezolvă jumătate din fete şi ajunse la Timothea. O luă de mână, o pipăi pe braţe, apoi îi examină faţa, îi ridică capul şi în final zise:

-Cine eşti?

-Mă numesc Timothea şi sunt fiica negustorului Nion.

-Mergi în serviciul prinţului Rawser!

    S-a speriat de ţipătul slujnicei. Un străjer a venit şi i-a apucat braţul. A târât-o pe holurile palatului. Erau diferite de cele din Setne[2]. Acolo holurile erau luminoase, iar pereţii plini de tablorui, însă în noua locuinţă a Katiei holurile erau întunecoase având pereţii gri şi goi. Parcă era o casă nelocuită de finţe umane. Străjerul o conduse într-o cameră mică cu două paturi mai frumoase decât cele de han şi o masă. Bărbatul îmbrăcat în haine formale închise uşa.

     Timothea făcu un pas şi îşi salută colega de cameră ce stătea pe pat prezentându-se. Tânăra înaltă ridică bărbia şi o privi cu dispreţ pe domniţă. Timothea zâmbi amar îndreptându-se spre patul liber. Dădu pătura de culoarea cărbunelui la marginea patului căzând pe jos o rochie. O ridică privind-o. Era lungă până în pământ, de culoarea portocalie, cu mâneci lungi despicate la cot. A înţeles că acea rochie avea să o poarte ceva timp. Se întreba dacă şi colega sa de cameră avea să poarte o rochie asemănătoare, însă se înşela. Byrrhena –căci acesta îi era numele- era îmbrăcată într-o rochie roşie.

-Sunteţi aşteptate de slujnica-şefă în şeher[3].

     Slujnica părăsi camera, iar Timothea începu să se îmbrace. După ce termină, porni singură spre uşă, însă tânara cealaltă i-o luă înainte şoptind din mers:

-Sunt Byrrhena.

    Timothea îşi păstră expresia neutră continuându-şi drumul. Închise uşa şi observă că Byrrhena era cu mult în faţa ei. Nu ştia unde era şeherul, dar observă câteva tinere mergând în acelaşi sens aşa că le urmă. Se întreba ce face Vitoria. Ajunsă în şeher, se situă în spatele a două fete de aceaşi înălţime cu a ei. O observă pe Vitoria intrând confuză pe uşa şeherului, însă slujnica nu o văzu. Ar fi mers lângă ea, însă Theba îşi făcu apariţia neanunţată. Se resemnă şi încercă să fie atentă la indicaţiile slujnicei-şefe.