Demonii lui Lilith
Umilit.
Ma simteam umilit.
Oare pentru ca am fost lovit?
Nu, nu, nu, nu. Ci pentru ca sunt un las. Am lasat-o pe Eve cu ochii in soare, sunt sigur ca m-a asteptat pe plaja, asteptand momentul in care voi veni.
Insa nu am facut-o.
Pentru ca mi-a fost frica, frica de a fi respins imediat ce vede cine sunt.
Nehotarat. Si sunt constient ca Lilith nu vrea sa aiba legatura cu cineva ca mine. In fond, nici eu nu mi-as dori.
Am stat in casa tot weekend-ul, insa a sosit ziua de luni. Urasc ziua asta. E deprimanta, lasa de dorit. La fel ca mine. Ar trebui sa-mi schimb numele in luni.
Amuzant, nu faceam o gluma.
Imi tarasc picioarele pana la intrare, mergand pe hol, cu privirea in jos. Nu voiam ca cineva sa observe urma lasata de pumnul lui Sin.
Nu. Mint.
Nu voiam ca Eve sa observe urma lasata de pumnul lui Sin.
"La naiba cu tine, Adam! De ce nu mi-ai spus ca--" bruneta se opreste, incremenind in fata mea.
Se incrunta, analizand urma din jurul ochiului. Isi framanta buzele intre ele. Parca voia sa spuna ceva, insa dintr-un anume motiv nu o facea.
"Stii ce? O meriti!" glasul ei sparse linistea dintre noi.
Stiu.
Poftim?
Tocmai a spus ca o merit? In momentul de fata eu sunt cel ce a ramas fara cuvinte. Pentru ca a zis adevarul? Poate. Pentru ca stie adevarul? Mai mult ca sigur.
"Nu stiu cine ti-a facut asta" mormaie. "Insa il felicit." bruneta inspira adanc aer in piept, gandindu-se cateva secunde inainte de a mai spune ceva. "Vrei sa fim impreuna?"
Imi musc interiorul obrazului, analizand cuvintele ei. Sunt confuz.
"Da?" raspunsul meu nu parea prea hotarat, asta pentru ca nici eu nu eram.
"Bine, suntem impreuna" isi trecu mana prin parul ei.
Parul ei... Era pieptanata. Presupun ca schimbarile nu sunt ceva rau, nu? Mai ales astfel de schimbari.
"Iar acum ne despartim" continua.
Imi rontai buza de jos, incercand sa gasesc un sens in toate cele intamplate in ultimele cinci minute. Esuez.
"De ce?" imi trec mana prin par, incercand sa par indiferent.
Desi, evident, nu sunt indiferent.
"Pentru ca asta nu e real" spuse, facand semn spre mine si spre ea. "Anastasia mi-a spus totul, caci se pare ca tu nu aveai de gand sa o faci"
Eram calm. Surprinzator de calm. Insa in sinea mea urlam. Viata e interesanta, nu? Te urca in al noualea cer urmand ca apoi sa te zdrobeasca de pamant.
"Lasa-ma sa explic" incep, privind-o in ochi.
Era agitata. Al naibii de agitata. De parca incerca sa isi tina proprii demoni in frau.
"Explica asta, idiotule!" zise Eve, ridicandu-si mana.
Cacat.
Inca un pumn?
Cred ca mi-a spart nasul.
CITEȘTI
Adam
Romance"Stiu ca ce am zis ieri poate parea foarte confuz. Ideea e ca... eu nu te plac. Adica, te plac dar nu. Nu conteaza ce zice lumea." spune ea si isi da parul dupa ureche iar. "Ce zice lumea?" intreb.
