5 septembrie 1638 - doi copii se nasc în aceaşi zi: unul este Louis, moştenitorul tronului Franţei, un copil aşteptat şi dorit de o naţie întreagă; al doilea este Adèle, rodul legăturii adultere a doi nobili şi a cărui naştere este tăinuită. Doi cop...
Château Neuf de Saint-Germain era în mare fierbere. Servitori alergau de colo până colo, iar toţi curtenii erau strânşi în vasta sală a tronului, lângă regele stăpânit de nerăbdare şi emoţie, fapt atât de neobişnuit la el. Toată lumea comenta evenimentul urmărit de întreaga ţară : regele aştepta primul moştenitor, după aproape douăzeci şi trei de ani de căsnicie.Iar această zi mult aşteptată nici nu ar fi fost posibilă,de nu ar fi fost o furtună proverbială.
Louis al XIII-lea devenise rege de la nouă ani, în urma asasinării mişeleşti a tatălui său, marele Henri al IV-lea. Avea unele calităţi, dar niciuna esenţială şi poseda o oarecare inteligenţă. Era taciturn, sumbru, costeliv, inexpresiv, fără voinţă şi energie, dezinteresat de chestiunile majore şi preocupat doar de vânătoare. Puţini erau însă cei care ştiau că lungile zile ale copilăriei sale, Louis le petrecuse alături de Charles d'Albert de Luynes, un băiat frumos care iubea doar călăria şi vânătoarea. Abandonat şi ignorat de părinţii săi, lipsit de afecţiune, Louis a devenit sălbatic şi visător, rece şi distant, închis şi taciturn. Şi cum simţea nevoia să iubească, s-a ataşat de Luynes, singurul om la care a ţinut vreodată cu adevărat.
La treisprezece ani, din raţiuni de stat, a fost obligat să se însoare cu Ana de Austria, o prinţesă spaniolă, cu o faţă de un oval perfect şi un ten lăptos,. cu un bogat păr blond şi ochi albaştrii, dotată cu picioare mici şi fine şi mâini frumoase. Louis, nesimţindu-se niciodată atras de femei, a primit vestea cu o lipsă de entuziasm făţişă. Căsnicia avea să se dovedească una dificilă pentru feminina prinţesă spaniolă, încă de la debutul ei, prin neconsumarea actului nupţial. Lipsa de bărbăţie a regelui era motivată în diverse chipuri: timiditate, neîncredere în forţele proprii, lipsă de experienţă, pudoare exagerată, exces de pietate creştină...Umilinţă ce avea să crească şi prin faptul că au fost forţaţi să-şi consume totuşi mariajul şi prin cei douăzeci de ani în care Ana de Austria a fost stearpă.
Apoi, într-o noapte ploioasă din 5 decembrie 1637, Louis a decis să înnopteze la Luvru. Vroise să înnopteze la Saint-Mur dar furtuna care se dezlănţui - se, făcuse drumurile impracticabile. Gândul la focul zdravăn ce troznea la Luvru, l-a făcut pe Louis să renunţe la ideea sa iniţială. La Luvru, a fost înştiinţat că singura cameră disponibilă se găsea în apartamentele reginei. Având astfel de ales între a moţăi pe un fotoliu rece sau a împărţii patul cu soţia sa, Louis, fără prea mult chef de altfel, a cedat şi a ales cea de-a doua variantă.
Uitată a fost îngrozitoarea noapte a nunţii, uitate au fost şi nenumăratele umilinţe, neînţelegerile, geloziile, neputiinţa şi anii de infertilitate.
Louis a uitat de ziua când a aflat că Ana îl lăsase pe seducătorul ambasador al Angliei, ducele de Buckingham, să-i fure câteva sărutări, uitat a fost faptul că soţia sa întreţinuse o corespondenţă cu rudele sale, duşmanii ţării, chiar în timp ce Franţa se războia cu Spania. Ana uită de clipa când a fost demascată de Richelieu şi a fost constrânsă să-şi formuleze în scris mărturisirile, să-şi recunoască vinovăţia, aflându-se astfel mereu sub ameninţarea repudierii, obligată să se lase la bunul plac al cardinalului, al acestui bărbat veşnic mânios, cu un nas acvilin şi buze subţiri, palid, slab, cu o căutătură veşnic ironică şi totuşi sensibil şi el la farmecele sale, care se juca mai degrabă cu ea.
Umilinţe şi trădări...uitate! Iar acum, venise ziua în care avea să vină pe lume rodul acelei nopţi de pomină.
În mijlocul curtenilor îşi făcu apariţia cardinalul, care se aproprie de regele impacientat şi începu să-l liniştească pe şoptite .
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
