Războiul Dantelelor - Cartea întâi: Moştenirea

4. Tabloul

Trecuseră câteva săptămâni şi Raoul călări şi astăzi ,ca în fiecare zi , până la poarta dinspre grădini a palatului d'Assirois , sperând în van , să o reîntâlnească pe Adèle . Toate încercările sale fură soldate cu câte un eşec. Nu o mai reîntâlnise din acea zi , iar palatul îi rămânea închis , în ciuda faptului că trimisese de mai multe ori cartea sa de vizită şi întrebase de fată . Totul părea învăluit în mister .

Observă o mişcare la una din ferestrele palatului . Oftând şi cu inima grea , el îşi struni calul şi plecă .Totul fusese sortit eşecului , de parcă într-adevăr destinul nu le mai îngăduia revederea . Probabil , cei din palat îl considerau un nebun periculos . Trebuia să înceteze să mai vină aici . Dar când hotărâ asta , inima i se strânse dureros , spre surprinderea lui . De nu se grăbea , avea să întârzie la vânătoarea din Bois de Boulogne .

- Zău ,dar ai avut parte de peripeţii tare hazlii ,dragă prietene , cât ai stat departe de Curte !

- Şi cu mare regret am stat departe de voi Sire ,dar înainte de toate sunt un fiu şi trebuie să mă îngrijesc de sănătatea mamei mele .

- Şi pentru asta ai şi admiraţia mea , Raoul , spuse Louis ştergându-şi ultimele lacrimi provocate de râs. Datoria filială e ceva sfânt!

Raoul şi Louis mergeau pe străzile Parisului , urmaţi de o suită numeroasă de curteni , suliţaşi , hăitaşi , valeţi şi câinii care participaseră la vânătoare .

- Îţi mulţumim pentru răcoritoarele ce ni le vei pune la dispoziţie, stimate duce, spuse un curtean din preajmă .

- E o onoare pentru mine şi tatăl meu va fi onorat să-şi prezinte omagiile sale, alături de scuzele că nu a putut participa la vânătoare .

- Ce l-a reţinut pe tatăl tău? fu foarte curios regele .

- Suntem în plină reamenajare a grădinii şi a redecorării unor camere , spuse Raoul în timp ce intrau în curtea palatului .

Tatăl sãu le veni în întâmpinare şi se înclină respectuos .

- Sire , bine aţi venit . Îmi faceţi o mare onoare !

- Mă bucur să vă revăd ,domnule duce !

De îndată , o armată de valeţi începură să se ocupe de adăparea cailor şi de servirea cu răcoritoare a suitei regale . Louis descalecă şi privi cercetător în jur .

- Cu adevărat sunteţi foarte ocupaţi , spuse el zărind cum se muncea de zor , în grădină . Hmm , dar cred că va ieşi ceva spectaculos când va fi gata !

- Aveţi un ochi excelent Sire ! Dacă doriţi , vă pot arăta şi planurile...

- Da ,aş fi interesat.

- Şi în timp ce vă răcoriţi , puteţi să admiraţi şi lucrările câtorva pictori . Poate mă veţi ajuta să aleg artistul care să-mi decoreze încăperile .

- Minunat ! spuse Louis cu un zâmbet şi trăgându-l după el pe Raoul , urcară scările palatului .

În timp ce mergeau pe coridor , Louis şi ducele se întreţineau despre diverse lucruri , în timp ce Raoul le stătea alături şi se juca ,visător , cu mănuşile sale. Intrară într-un spaţios salon , unde erau strânşi numeroşi artişti ce stăteau în dreptul unui şevalet , pe care era expusă lucrarea lor .Toţi se înclinară respectuos . Louis îşi plimbă privirea asupra lor .

- Aşa deci , hai Raoul , să alegem un câştigător !

Şi începură să se plimbe în dreptul tablourilor , dându-şi cu părerea . Erau o mulţime de pictori talentaţi , adunaţi la palat .Deodată ,amândoi înlemniră în dreptul unui tablou .Louis fu şi el atât de tulburat , încât îşi lăsă din mână paharul pe o tavă .Tabloul era simplu şi măiestresc realizat .