Războiul Dantelelor - Cartea întâi: Moştenirea

9. Puterea dragostei

O să ne reîntoarcem acum la clipa când am părăsit-o pe Mignon , când sfârşită de durere , leşinase lângă corpul neînsufleţit al tatălui său , fără a vedea privirea triumfătoare a Adelinei . Aceasta se retrase de la balcon , îşi răvăşi părul şi ţinuta şi îşi şterse buzele cu o batistă, cu dezgust , murmurând :

- Fraierul !

Apoi ,se repezi pe scări şi ieşi şi ea în curte . Se opri în faţa celor două corpuri şi căzu , ţipând sfâşietor şi plângând isteric .

- Oh , Dominic , iubitul meu soţ !

În curte se strânseseră deja marea majoritate a servitorilor .

- Doamnă , cum de s-a întâmplat aceasta nenorocire ? întrebă distrus ,bătrânul intendent .

- Dominic s-a sprijinit prea mult pe balustradă şi...şi...Dumnezeule !

Şi începu să plângă şi mai disperat .

- Marchizã ,vă înţelegem durerea ,ce nefericit accident ! O să-l plângem împreună pe marchiz ...

Mignon fu dusă în camera ei şi lăsată în grijă cameristei ei personale , Clémence . De corpul marchizului se ocupară servitorii. Adeline, jucându-şi în continuare rolul de soţie distrusă , se retrase la ea în dormitor . Cineva , din spate , o cuprinse atunci pătimaş cu braţele . Această îmbrăţişare o făcu să se înfioare de plăcere.

- Mi-a fost dor de tine iubito !

- Ai fost văzut ?

- Nu ,avem din nou libertatea de a ne iubi . Am şi informaţiile referitoare la testament ...

Şi zicând acestea îi arătă un plic .

- Vreau să-l văd !

- Ce nerăbdătoare , eşti ! După ...

- Oh ,Gerard...

O întoarse spre el şi o sărută cu febrilitate pe gură , pe ochi , pe umerii dezgoliţi...Răsuflând greoi ea se desprinse de el şi amândoi începură să-şi elimine grăbiţi , hainele ce le stăteau în cale . Gerard o sărută pe gât stârnindu-i un suspin de plăcere , o ridică în braţe şi o duse spre aşternutul de zăpadă , plin de dantele şi satin . Adeline se abandonă complet mângâierilor voluptoase ale iubitului ei înfocat . Lampa se reflecta într-o lumină difuză şi oarecum ireală pe trupurile lor , ce căpătau o lucire mătăsoasă . Dintre perdelele de muselinã ale patului , se ridicau adânci suspine de plăcere . În final , se auzi un ultim suspin , mai puternic , mai pasional ,ca apoi totul să cadă într-o linişte nefirească . Toată îmbujorată , Adeline răsuflă precipitat şi îşi lăsă mâna să cadă peste marginea patului ,asemenea unei flori rupte .

Gerard se aşeză lângă ea , sfârşit de puteri . Marchiza se cuibări la pieptul lui , zâmbind satisfăcută . Trupurile lor luceau de transpiraţie .

- Cu adevărat îţi spun că acum că am scăpat de grijile financiare , nicicând nu am să mai las vreun alt bărbat să mă atingă ! Doar tu ştii cum să mă iubeşti...

El se juca cu o şuviţă din părul ei cafeniu . Îşi plecă capul şi buzele lui le mângâiară pe ale sale , abia atingându-le .

- Tu eşti perfectă , iubito !

- Dă-mi , te rog , plicul ...

El luã documentul de pe noptieră şi i-l dădu . Ea se ridică într-un cot ca să-l poată citi , descoperindu-i-se în acest mod un sân . Ochii lui Gerard străluciră de dorinţă şi se aplecă . Adeline absentă la toate , citea cu înfrigurare. Apoi nervoasă , îl aruncă cât colo .