5 septembrie 1638 - doi copii se nasc în aceaşi zi: unul este Louis, moştenitorul tronului Franţei, un copil aşteptat şi dorit de o naţie întreagă; al doilea este Adèle, rodul legăturii adultere a doi nobili şi a cărui naştere este tăinuită. Doi cop...
În cursul nopţii , Raoul se trezi la un moment dat şi ridicându-se într-un cot , o privi pe Adèle . Nu-i venea încă să creadă că era aici , lângă el . Încă mai credea că visează...un vis incredibil de frumos ! Ca să se convingă că nu era o himeră , se aplecă şi o sărută . Nu se aştepta ca Adèle să îi răspundă şi nici că mâna ei să se plimbe, de-a lungul spatelui său . Raoul se retrase un pic .
- Te-am trezit ?...
- Taci , şopti ea . Iubeşte-mă...şi blând , ea îi conduse gura lui la gura ei .
Şi cei doi , se iubiră mult mai intens şi mai plăcut că prima oară , deoarece acum se cunoşteau mult mai bine . La sfârşit , Raoul adormi în dezmierdările ei . Privindu-l dormind , pe Adèle o cuprinse o infinită gingăşie . Se aplecă şi-l sărută tandru , apoi îşi puse capul pe pieptul lui:
- Dormi adânc şi fără griji , iubitul meu . Îţi voi veghea eu somnul...
A doua zi , soarele încălzea întreaga natură . Câteva raze răzbătură prin perdea şi mângâiau chipul lui Adèle , ce încă se mai lupta cu somnul . Zâmbind , întinse mâna în căutarea trupului lui Raoul , dar nu-l găsi . Atunci , deschise ochii şi văzu că era într-adevăr singură în cameră. Se ridică pe jumătate, auzind zgomot pe scări . Uşa se deschise şi apăru Raoul , îmbrăcat cu un halat şi ţinând în mâini o tavă de bronz , cu mânere aurite şi cu mâncare pe ea .
- O, bună dimineaţă frumoasă adormită ! Micul dejun este servit...la pat !
Adèle râse voioasă . Raoul se duse şi trase perdelele , lăsând lumina soarelui să invadeze complet camera .
- Ce mai face cea mai minunată femeie din lume ?
- Ea face bine şi doreşte ca cel mai iubit dintre toţi francezii să vină la ea...
El se aproprie şi ea-l răsplăti cu un prelung sărut . Apoi îşi puse şi ea un capot de satin şi începură să mănânce .
- Vreau să-mi petrec tot timpul cu tine , zise Raoul cald .
- Şi cum rămâne cu mama ta ?
- Nu-ţi mai face griji în privinţa ei . Am rupt legăturile cu ea !
- Dar , Raoul...
- A fost alegerea mea şi voi supravieţui , Adèle . Te am pe tine şi asta e tot ceea ce-mi doresc. E tot ceea ce mi-am dorit vreodată! Aş renunţa chiar la toate privilegiile mele de nobil dacă doar aşa voi putea fi cu tine, zise el privind-o cu o infinită dragoste. Atât de mult te iubesc!
- O, Raoul totul îmi pare atât de magnific, să te am aproape de mine şi să te iubesc în voie...Îmi părea totul un vis! De era un vis, îmi doream să nu mă trezesc niciodată.
Adèle se întrerupse, observând un inel delicat de aur cu un diamant albastru, tăiat în formă de lacrima, trecut prin ştergarul spre care întinsese mâna. Emoţionată, îşi duse mâna la gură. Cu ochii umeziţi, Raoul luă inelul şi îngenunchind, i-l puse pe deget şi-o privi în ochi, întrebător.
- Oh, Raoul, desigur că vreau!...
În culmea fericirii, el o luă în braţe şi se învârti cu ea. Apoi se opri şi-i aruncă o nouă privire, încărcată de pasiune. Îi lasă uşor în jos, capotul de pe umeri şi îi sărută pielea aurie.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
