Suflete pereche❤️

Capitolul II

Abia am ajuns acasa si deja imi aud telefonul sunand, era Angel, fostul meu iubit.
-Da, Angel! raspund pe un ton rautacios
-My love, de ce esti atat de morocanoasa? Nu te-a cumintit Damon indeajuns?
-O sa ajungi in iad!
-Ma bucur fiindca nu as putea rezista fara tine!
I-am inchis imediat ce a intrat mama in camera mea plangand.
-Ingrid...
-Mama? Ce ai? Vorbeste!
-Tatal tau...A avut un accident grav, iar medicii nu cred ca o sa supravietuiasca..
Tatal meu ne-a parasit acum 10 ani pentru o alta femeie, mama inca il iubea chiar daca a fost un nemernic.Ocazional ne mai vizita, dar era prea ocupat cu fetita lui in varsta de 8 ani, Ema, si pe mine ma uitase. In drum spre spital ma tot gandesc la ultima amintire avuta cu tatal meu, dar nu imi pot aminti cand l-am strans in brate pentru ultima data. In fata spitalului era Damon care parea destul de debusolat.
-Esti bine? ma intreaba
-Nu, cum as putea sa fiu bine dupa ce tatal meu e pe cale sa moara?
-Trec prin aceeasi situatie, Ingrid...Parintii nostri erau in aceeasi masina...Tatal meu e murit pe loc..
Ii priveam ochii sfasiati de durere si nu imi venea sa cred ceea ce se intampla, am intrat in spital si am vazut-o pe sora tatei, matusa Agale, nebuna familiei, ea a fost foarte bucuroasa de divortul parintilor mei.
-Domnisoara, sa stii ca o mare parte din avere imi revine mie! o aud spunand pe Agale.
-Cucoana, tatal meu inca nu a murit si tu te gandesti deja la avere? Iesi de aici pana nu te scot in suturi!
-Cam mult tupeu pentru varsta ta!
-Femeie, ori iesi, ori sterg podeaua cu tine. il aud pe Damon din spatele meu.
Am urcat la etaj si ne-am indreptat catre salonul tatei, dar nu era acolo.
-Buna ziua! Stiti cumva unde este pacientul din aceasta camera? o intreb pe doamna asistenta
-Buna ziua! Da, dar nu mai are mult de trait din nefericire, a avut un accident foarte grav si este in coma la etajul 2 salonul 8.
Cand am auzit asta m-am cutremurat, de ce tocmai mie mi se intampla asta? De ce tocmai tatal meu trbuie sa pateasca una ca asta? Cand am intrat in salon mama a izbucnit in plans, incercam cu greu sa fiu puternica pentru ea, dar lacrimile imi curgeau pe obraji. M-am asezat langa tatal meu care era alb ca varul, i-am luat mana si am inceput sa vorbesc cu el:
-Tati, sa stii ca nu sunt suparata pe tine ca ne-ai parasit, sa stii ca te iubesc foarte mult si vreau sa te faci bine. Tati, trezeste-te, tati, nu ma parasi din nou! Am inceput sa urlu cand am vazut ca aparatul a inceput sa piuie, un doctor a intrat imediat in salon, iar o asistenta ne-a scos afara. Dupa o lunga asteptare am vazut asistenta iestind din salon, dar parea foarte trsita. O priveam si stiam deja ce avea sa ne spuna.
-Din nefericire domnul nu a supravietuit... Condoleante!
Toti oamenii care mor lasa urme foarte adanci in sufletul nostru, rani care nu se inchid. Ei dispar de pe Pamant, dar niciodata din sufletele noastre.
Urmatoarele zile au fost ingrozitoare, atat pentru mine cat si pentru Damon, am aflat de la mamele noastre ca parintii nostri se cunosteau de foarte multi ani, dar familia lui tinea legatura mai mult cu tatal meu si actuala lui sotie, Anais. Niciodata nu mi-a placut de ea, mereu am crezut ca ii vrea doar banii tatei, fiind mai tanara cu 15 ani, dar el o iubea asa ca nu i-am spus asta niciodata. Nu a parut afectata deloc de moartea tatei, din contra, a spus ca ea are nevoie de o vacanta impreuna cu fetita si au plecat in Franta. Ziua inmormantarii a fost cea mai groaznica zi, Agale imi tot repeta ca ea o sa ia cea mai mare parte din avere, mama plangea, fostul meu iubit, Angel, incerca sa ma ia in brate de fiecare data cand avea ocazia, Damon era ocupat cu inmormantarea tatalui sau, iar eu ma simteam mai singura ca niciodata. Abia asteptam sa ajung acasa si sa plang cat ma tin plamanii, dar acum trebuia sa fiu puternica pentru a tine discursul in memoria tatei
"-Ne-am adunat astazi aici pentra a conduce pe ultimul drum un om foarte important pentru mine, tatal meu, eroul meu. A fost un model pentru toti oamenii care au lucrat in domeniul lui, ajuta pe toata lumea, iar atunci cand avea putin liber, impartea mancare oamenilor strazii. Cand eram mai mica mereu ma lua cu el si imi spunea ca dar din dar se face rai, oricat de putin as avea sa invat sa impart, sa ajut, sa nu ma tem niciodata de nimic atata timp cat il am pe Dumnezeu in suflet. Tata, ai fost si esti un model pentru oamenii care te-au cunoscut! Te iubesc nespus de mult, ingerul meu!"
Cand in sfarsit am ajuns acasa am putut sa urlu cat m-au tinut plamanii si sa plang in timp ce ma gandeam ca am avut lucruri bune de invatat de la tata, iar acum el nu mai e. Nu imi puteam aminti nici macar ultima oara cand l-am strans in brate sau ultima data cand am luat masa impreuna. Totul mi se parea ireal. Nu am dormit deloc in acea noapte, chiar daca urmatoarea zi trebuia sa merg la scoala si sa ma prefac ca totul e bine in timp Sara il consola pe Damon si mie nu imi dadea Angel pace.