Suflete pereche❤️

Capitolul VI

-Damon, cat crezi ca mai putem sta aici? il intreb in timp ce imi aprind tigara
-Nu stiu, i-am spus mamei ca dorm la Eric. Eric era cel mai bun prieten al lui, mereu se baza pe el
-Ce crezi ca o sa aflam in noaptea asta? il intreb in timp ce mai trag un fum din tigara cu privirea atintita spre geam
-Nu am nici cea mai mica idee, dar sper doar sa nu se intample nimic. Oricum o sa fim inarmati pentru orice eventualitate.
-Imi e atat de dor de tata...Stii, de cand au divortat nu a mai avut atat de mult timp pentru mine...Dupa ce a aparut Ema nu a mai avut deloc, acum as vrea macar sa il strang pentru ultima oara in brate.
-Nu iti poti imagina cat de mult imi lipseste mie tatal meu...Eram foarte apropiati.
-Hai sa schimbam subiectul, e foarte dificil pentru amandoi. Vorbesti cu vreo fata?
-Sincer sa fiu da, dar nu sunt atasat de ele, ma gandesc doar la fata care imi sta acum in fata.
Damon m-a luat de mana, se uita fix in ochii mei, am simtit cum vreau sa imi petrec restul vietii langa el, cum vreau sa avem o familie, cum el e tot ce imi doresc. Privirea lui imi dadea de inteles acelasi lucru, dar niciunul dintre noi nu era pregatit pentru o relatie. Damon se apropia din ce in ce mai mult de mine, dar m-am ridicat pentru a putea intrerupe ceea ce urma sa se intample.
-Mergem in camera cu arme? il intreb in timp ce ma studia dezamagit.
-Desigur, o sa fie o noapte lunga.
Am luat cate o arma din fiecare, nici nu stiam cum se numesc multe dintre ele, dar aveam nevoie de orice fiindca nu stiam cu ce ne confruntam. Urmatoarele ore au trecut foarte repede, am povestit despre copilarie, despre cat de bine era sa nu avem nicio grija, am observat ca avem foarte multe lucruri in comun si aproximativ aceleasi trairi. Seara deja isi facuse aparitia, am hotarat sa incuiem toate usile in afara de pod, sa aprindem toate becurile si sa mergem intr-o camera pentru a ne putea ascunde. Ma uitam la Damon si ii puteam simti frica in timp ce un mic zgomot s-a auzit din pod.
-Cred ca incearca sa coboare cineva. ii spun in soapta lui Damon in timp ce el da din cap in mod afirmativ
Se aud usor pasi si usa de la pod deschizandu-se, incepusem amandoi sa tremuram de frica, dar trebuia sa ne infruntam teama.
-Ingrid, o sa treaca prin fata camerei, tu ramai aici, iar eu o sa ma duc dupa el.
-Ce? Nu, nu te las singur!
-Ai incredere in  mine.
Usa de la camera noastra era deschisa putin, noi eram dupa pat, deci ii puteam vedea picioarele, dar nu chipul. A trecut, iar Damon s-a ridicat usor si s-a bagat dupa usa, parca stia ca urma sa intre in camera acel om. Se apropia usor de pat cu o arma in mana, eu eram pregatita sa trag, dar Damon l-a prins de gat si l-a facut sa lesine.
-Ingrid, fugi imediat si adu o sfoara si un scaun.
Zis si facut. L-am legat foarte strans de scaun, i-am luat armele si am asteptat sa isi revina. Nu semana cu niciun prieten de al tatei, parea ca nici Damon nu il cunoaste.
-Acum ca ti-ai revenit, spune-mi, ce dracu voiai sa faci in casa mea? il intreb foarte furioasa.
-Daca nu imi dai drumul o sa iti omor toti oamenii dragi. imi raspunde individul.
-Daca mai indraznesti sa vorbesti asa cu ea iti rup capul. spune Damon in timp ce se apropie amenintator de el, dar il opresc rapid
-Deja imi pierd rabdarea asa ca ar fi bine sa ne spui cine dracu esti.
-Partener de-al proprietarului, cine dracu as putea sa fiu altcineva? Dar daca tot veni vorba, pe unde umbla? A uitat ca are indatoriri fata de noi?
-Fata de care "voi"? il intreb stiind ca am sa aflu ceva ce o sa-mi displaca teribil.
-Fata de mafie, de cine dracu crezi? E unul dintre cei mai buni macelari de oameni. Tu esti fetita lui? Semeni cam mult cu el.
-Deocamdata doar noi punem intrebarile. raspunde Damon pe un ton rece
-Si de ce dracu intri prin pod?
-Tu de ce crezi pustoaico? Nu venim aici pe jos, folosim un elicopter, nu putem fi vazuti de nimeni.
-Venim? Cine a mai venit cu tine?
-Uite-te in spate frumoaso!
M-am uitat in spate ingrozita in timp ce el radea in hohote, la dracu, mi-am luat teapa.
-Se pare ca iti place sa te joci, da, sunt fetita lui, asa ca ar fi bine sa nu te joci cu mine. Mai spune-mi lucruri despre el.
-Ce sa iti spun, draguta? Sa iti spuna el.
-El e mort dobitoc ordinar! ii spun in timp ce imi curg lacrimi pe chip
-Ok, ok, gata. Despre tatal meu ce stii? il intreaba Damon
-Isi faceau impreuna treaba, mereu veneau aici, noi le aduceam oameni care ne tradau sau ne suparau, iar ei stiau ce au de facut. De tatal tau stiam ca a murit, de al ei nu.
-De cat timp lucra aici?
-De aproximativ 15 ani, iar tatal ei de 10.
-Ok, dar tu de ce ai venit aici acum?
-Oamenii mei mi-au spus ca au vazut becuri aprinse in timpul noptii, am crezut ca e tatal ei, dar daca era el, usa de la pod era deschisa. Asa ca am hotarat sa plec fara sa arunc in aer casa. Tatii vostri au fost cei mai buni oameni pe care i-am avut, dar acum ne putem multumi si cu voi, bineinteles, dupa ce deveniti majori.
-Ce vorbesti tu acolo? Categoric nu. raspund eu nervoasa
-Nu te-am intrebat, ti-am spus ce vei face, daca nu vrei sa aiba nimeni de suferit. Nu uita, daca ma omori pe mine acum, o sa vina altii dupa voi si altii, o sa va atace oamenii dragi, absolut tot ceea ce aveti voi mai bun pe lumea asta. Asa ca ar fi bine sa va supuneti.
Damon se uita la mine cu o teama in privire, stiam ca trebuie sa fugim mancand pamantul, dar stiam ca o sa ne gaseasca, daca nu pe noi, pe cei dragi noua.
-Damon, dezleaga-l si hai sa il ducem in pod cu pistolul la tampla, sa fim siguri ca nu ne raneste.
L-am dus in pod incuind rapid usa.
-Ok. Ingrid, acum ce facem?
-Plecam dimineața! la dracu, nu pot sa cred ceea ce se întâmplă!