Suflete pereche❤️

Capitolul I

Clasa a X a, alt profil, dar aceeasi scoala banala, nu vorbeam cu nimeni din acea clasa, chiar ma simteam in plus. Zilele treceau, am inceput sa imi fac prieteni, sa ma plimb prin liceu, dar ceva era diferit fata de alti ani. Un boboc mi-a atras atentia asa cum nimeni altcineva nu a mai facut-o pana atunci. Privirile noastre s-au intersectat, mii de fiori mi-au cuprins tot corpul. Am avut un dejavu, de parca ne cunosteam dintr-o alta viata.
-Ingrid, Ingrid, ce dracu ai de te holbezi asa? o aud pe Larisa, cea mai buna prietena.
-Crezi ca l-am speriat deja? o intreb pe un ton de copil rasfatat.
-Esti  nebuna! imi raspunde in timp ce isi cauta bricheta.
-Oare cum il cheama?
-Cred ca ai innebunit de tot! Stii bine ce reputatie are si de abia a ajuns aici!
-Da, asa e, oricum nu imi place de el.
Saptamanile treceau, iar eu ma gandeam doar la acel baiat cu ochii caprui de  pe holul liceului. Ma intreb oare cum il cheama, dar gandurile imi sunt intrerupte de soneria casei. Ma uit pe vizor si o vad pe Sara, o colega de clasa, am vazut cum se tachina cu el acum cateva zile.
-Buna, Sara, ce drum te aduce pe la mine?
-Bunaaaaaa, ghici ce, Damon, bobocul bad boy organizeaza o petrecere si te-a invitat si pe tine, ce zici?
Damon, ce naiba, credeam ca nici nu ma observase.
-Aaaa, da, o sa vin, unde imi e invitatia?
-Chiar aici, ma grabesc, te las, bye.
-Bye, Sara.
Cum naiba sa ma invite la petrecere daca nici macar nu am vorbit vreodata? Oare a observat cand il sorbeam din priviri?
Scot invitatia si ma uit pe ea, scria ca petrecerea e in seara asta la 8.30, trebuie neaparat sa gasesc cu ce sa ma imbrac. Am cautat mult, in final am gasit o rochie superba de un rosu aprins, cu spatele decupat, arata superb. Intre timp i-am lasat un mesaj Sarei in casuta vocala spunandu-i ca ne vedem la petrecere daca tot nu a vrut sa se oboseasca sa imi raspunda. Am luat un taxi, iar cand am ajuns acolo, Damon era imbracat intr-un costum superb, negru, cu o camasa rosie care se asorta izbitor cu rochia mea.
-Buna! Eu sunt Ingrid, dar cred ca stii asta din moment ce mi-ai acordat onoarea de a ma chema.
-Buna, Ingrid, eu sunt Damon. imi spune in timp ce imi saruta mana si ma conduce inauntru ca pe o regina la masa prietenelor mele care deja ma priveau cu invidie.
-Baiatul asta nu e de tine, fata draga, asa ca nu ma face sa imi para rau ca ti-am dat invitatia. o aud pe Sara pe un ton ofticat
-Sara, imi pot purta singura de grija, multumesc!
Orele treceau, il vedeam pe Damon inconjurat de toate prietenele mele, m-am ridicat, mi-am luat geanta si am iesit afara pentru a chema un taxi, dar el ma prinde din urma.
-Ingrid, unde pleci? E devreme abia.
-Da, Damon, stiu, dar nu mai pot sta, nu pot sa iti explic.
-Stai, stai, asculta! Iubesc melodia asta! Imi acorzi acest dans, my lady?
-Desigur. ii spun in timp ce zambesc tinandu-l de mana.
Cand am intrat toata lumea se uita urat la noi. mai ales prietenele mele si fostul meu iubit, dar nu ne interesa. Eram  foarte apropiati unul de celalalt, aproape ca ne sarutam, am simtit mii de fiori, aproape ca imi venea sa plang, imi veneau amintiri petrecute cu el dintr-o alta viata, dar dansul nostru a fost intrerupt din cauza parintilor lui Damon care au ajuns acasa mult prea devreme. Dupa ce au facut o criza de nervi Damon ne-a spus ca trebuie sa mergem acasa si si-a cerut iertare. S-a oferit sa ma duca acasa, dar am refuzat politicos.