Povestea Mea: Fata dependentă de aer. Vol 1

2. O Noua Viață

În anul 2000 mama a decis să mă aducă în Republica Moldova unde ma lăsat în grija bunicilor, părinții tatălui. Dat fiind că ei doi nu erau căsătoriți după nașterea mea ea m-a transcris în numele de familie al ei. Apoi după aceea m-a lăsat în Moldova iar ea a plecat înapoi în Republica Belorusă . Au mai făcut un copil împreună întretimp, un baiețel pe care la luat cu ea, eu niciodata nu i-am vazut chiar de au trecut atîția ani și acuma sunt sumedenii de posibilitați de a te contacta pe internet , nici faptul că o am demult în lista mea de prieteni pe rețelele de socializare nu a dus niciodata la convorbiri de suflet chiar dacă știu și limba rusă.

Pînă la vîrsta de 5-6 ani bunicii m-au crescut cu multă dragoste și stăruință, mi-au oferit o copilărie frumoasă în care m-am simțit iubită. Pe atunci tata a venit acasă la bunici,sa reintors, atunci el a făcut cunoștință cu o femeie tînără ce învăța ca profesoară la universitatea din raion. Femeie frumoasă cu ochii verzi, părul negru scurt, slăbuță și firavă, atrăgătoare ce să spun.

Într-o bună zi ei doi și cu fetița ei ce avea o virstă ca și mine, au venit la bunici să ne facă cunoștință cu viitoarea lui soție. Înca și acum țin minte cum eu stăteam copil mic fiind și atunci destul de închisă în mine și nesociabilă , stăteam pe patul bunicilor după sobă și mă ascundeam după pernele ce erau frumos aranjate suprapuse într-un colț al patului. Stăteam acolo în colțișorul meu de intimitate și siguranță studiind atent cu ochii de copilaș speriat și neliniștit oamenii necunoscuți ce sfiinduse doreau cumva să mă îmbuneze să interacționez cu ei ca să vorbim.

Fetița mică cu ochi albaștri cu parul lung și negru ce era mereu veselă și comunicabilă, ce nu se rușina în așa hal ca mine s-a apropiat și mi-a propus o bucată de ciocolată neterminată să mănînc și eu, că mama ei i-a spus să nu manînce atît de multă ciocolată că o săi fie rău la burtică. Am acceptat dulciul oferit atît cît și un set compus din căciulă cu doi pomponi ce se lega în fundă la bărbie ce avea croit material care venea peste urechi, și un fular albastru, le-am purtat mult după asta pînă mi-a devenit mic dar tot nu doream să mă desprind de ele îmi plăceau enorm de mult.

A urmat mutarea mea într-un sat nou cu oameni noi, urma să mă duc la scoală cu copii noi. Totul atunci era nou pentru mine și incomod pentru o fetiță izolată în sine, poate și traumant pentru psihicul unui copil mic însă nimeni nu ma întrebat cum mă simt, trebuia să fac așa cum spuneau toți .

Ne-am mutat în casa femeiei ce avea să îmi fie mamă pînă în prezent, pe atunci era din lut ridicată de tatăl ei,numai o camera era cit de cit bună de trai și o micuță bucătărie. Am început să ne cunoaștem mai bine, să vorbesc cu noua mea soră să ne jucam împreună, dese ori au fost momente în care ne certam și ne băteam , eram batăușă la ale mele sau doar doream să-mi revărs cumva frustrările? Ne jucam cu cățelușca de lîngă casă Ciara care mai tîrziu a murit sărmana de boală, adesea am pomenit-o mai apoi.