11.Absolvirea

12 3 0
                                    

Apoi ca de obicei m-am reîntors la colegiu unde a-m dat examenele la lecțiile teoretice și am plecat înapoi la Chișinău să fac lecțiile practice la spital. A-m făcut practica cu încă trei colegi de clasă și încă doi colegi din clasele paralele. De la început aveam emoții mari, nu știam daca o să mă descurc.

Ne-au repartizat cite doi în secții diferite, eu eram cu colega de clasă cu care ne certam des la colegiu. Însă treptat ne-am împrietenit și este cea mai bună prietenă pînă în prezent.

Din anul doi de colegiu am înțeles nu mă caracterizează această profesie sunt prea fricoasă și slabă de fire însă ai mei au insistat să continui studiile pînă la sfîrșit măcar pentru diploma. Așa că pînă acum am întins-o și eu cum am putut, am învățat cum am putut. La lecțiile de practică în spital faceam totul, doar cele ce includeau manipulații cu acțiunea directă asupra corpului uman nu le făceam. Mi se face rău de la răni grave deschise, singe mult, ace, mă apucă panica și frica de nu face mai rău.

Astfel cumva am putut să închei semestrul de practică pe o notă trecătoare.

Îmi e dor de momentele în care stăteam cu prietena în curtea spitalului și mîncam hot-dog de la cantina, care părea atunci atît de bun după o zi în care am alergat atîta prin tot spitalul.

A urmat întoarcerea la colegiu și susținutul examenelor de stat, care sunt cele mai grele pe care le-am dat pe o notă trecătoare. A sosit și momentul absolvirii și primirii diplomelor de finisare a studiilor profesionale.

În ziua respectivă ne-am prezentat toți îmbrăcați frumos , ținutele fiind complentate de mantia neagra și suportul pătrățos din cap. Am primit fericiți diplomele ,ne-am felicitat reciproc cu multe urale și aplauze .

Am făcut multe poze frumoase împreună cu colegii de clasă, dirigintă. Apoi a urmat un mic dejun festiv la o cafenea din oraș cu șampanie și degustări.

Dupa a urmat puțină distracție cu cei mai apropiați colegi unde am dansat și baut bere cu tartine din ce am găsit la îndemînă, așa ca studenții. 

Povestea Mea: Fata dependentă de aer.  Vol 1Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum