A urmat apoi mutatul meu definitiv la Chișinău ca să fiu alături de logodnicul meu, unde am stat un timp la chiria în care stătea el cu ceilalți.
De atunci am schimbat mai multe chirii de apartamente cu mai multe credite mici de la banci luate la necessitate. Doar el era angajat la un loc de muncă stabil cu un salariu bun, iar eu eram casnică și aveam grijă de casă și îl așteptam de la muncă cu mîncare caldă. Nu puteam să mă angajez la un loc de munca din lipsa pașaportului valabil, trebuiau perfectate toate actele mele. Sunt nevoită să le fac numaidecît în Republica Belorusă cu prezența tatălui pentru a îmi schimba numele de familie . Pînă acum nu sau ivit momentu ca să plec întracolo din lipsa de bani, lipsa posibilității tatălui de a călători, părinții și-au văzut mereu de treburile lor și nu s-au asumat responsabilitatea de ai face copilului documentele necesare de a trăi decent și a fi cineva în societate. Din cauza asta nu am dat nici Bacul cînd eram la colegiu ca mai apoi să pot admite la o universitate, nu am poliță de asigurare medicală, nu pot să mă pun la grupă pentru a primi de la stat bani să am pentru medicamentele lunare, nu pot călători, nu pot lua o carte de la bibliotecă, un credit, o chirie, nu mă pot trata la un spital normal, nu pot face un copil, nu mă pot căsători, ba chiar și să mori nu poți, esti un nimeni și nu poți face nimic.
Parinții iarăși s-au despărțit și fiecare își văd de ale lor, poate e mult mai bine așa, mama cu sora iarăși nu vorbesc cu mine fiindcă nu am vrut să fac ceva ce doreau ele, ca de obicei taberele se despart de ce mă mai miră oare acest fapt după atîta timp și după cele întîmplate pe tot parcursul vieții?
Deja nu mă m-ai interesează ce se întîmplă în viețile celorlalți, vreau ca de acum încolo să am grijă de mine și să îmi fac viața cum o vreau eu .
Peste două luni împlinesc deja 23 de ani de la naștere , este anul 2020 iară eu încă nu am lăsat nimic bun în urma mea. M-am condus dupa dorințele altora și am făcut pe placul lor.Încă nu știu cine sunt și ce așteptări am de la viață, însă una știu clar că vreau într-un sfîrșit să fiu și eu fericită.
CITEȘTI
Povestea Mea: Fata dependentă de aer. Vol 1
Random"Ca o piesă de teatru, așa este viața:nu contează cât de mult a ținut,ci cât de frumos s-a desfășurat.". Seneca Vă las să mă cunoașteți prin povestea mea de viață. ♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️