Capitolul 13

774 30 1
                                    

Când mă uit era ea. Am crezut că am vedenii, dar nu aveam, era chiar ea. Fata de care m-am îndrăgostit inevitabil. Nu o las să zică ceva și merg după doctor. A venit doctorul a consultato și a zis că va fi bine.
- Kate unde ți-a fost capul când ai mers cu motorul ? De ce nu ai grija ? Nu suport să te văd așa. Zic eu și ea se uită mirată la mine.
Kate
Simt o durere groaznică de cap și simt pe cineva care mă ține de mână. Deschid ochii cu greu și observ lângă mine un bărbat destul de arătos care plângea. Văd cum fuge afară din salon și când se întoarce revine cu un om îmbrăcat cu un halat. Îmi face o consultație și după pleacă. Bărbatul rămâne și îmi vorbește pe un ton tare.
- Kate unde ți-a fost capul când ai mers cu motorul ? De ce nu ai grija ? Nu suport să te văd așa. Zice el.
- Scuze că te întreb, dar ne cunoaștem ? Zic eu și el rămâne stana de piatră. Am zis ceva greșit? Iară simt o durere de cap îngrozitoare.
- Tu nu mă cunoști ? Zice el cu glasul tremurând. Dau din cap în semn că nu. După el pleacă iară din salon. După un timp văd că vine doctorul cu niste oameni pe care nu ii cunosc.
- Domnișoară vreau să știu dacă pe ei îi cunoști. Zice doctorul și eu dau din cap în semn că nu. Femeia începe să plângă. Mă doare când o văd așa, dar de ce mă doare când văd că plânge ea?
După 6 luni
Au trecut atâtea luni și eu tot așa mă simt. Nu îmi aduc aminte nimic. Chiar dacă știu cum îi cheamă, nu îmi amintesc de ei nimic. Eu acum stau în pat și aștept să vina Adam de la lucru. Urăsc să stau doar acasă, dar nu am ce sa fac nu pot să ies, nu cunosc pe nimeni. Nici măcar pe el, dar din câte am înțeles îi soțul meu. Cum stau eu prinsa în gândurile mele nu îmi amintesc cât de repede trece timpul, dar simt ușa de la intrare trăindu-se. Nu mai stau niciun minut și mă ridic din pat pat și fug spre el și îi sar în brațe.
- Ce îmi place să primesc asta când vin acasă. Zice el și eu îl strâng și mai tare.
- Și mie îmi place când pot sa te iau în brațe. Zic eu și el zâmbește. Mă dau de pe el sa se poate dezbrăca și el.
- Ști mă simt nașpa să stau doar in casă. Să nu pot vedea lumea.
- Da, legat de asta. Trebuie sa vorbim.
- Ce s-a întâmplat ?
- Pai mi-am luat câteva săptămâni liber să putem merge într-o excursie. Oriunde vrei tu să mergem. Zice el și eu sar pe el la propriu și îl sărut. El îmi răspunde la sărut și continuăm asa până în dormitor. Simt că îl iubesc și că el îi singurul bărbat din viața mea.
- Ești sigură că vrei să continuăm?
- Da, sunt sigură. Te iubesc și vreau ca tu să fi ultimul bărbat din viața mea. Zic eu foarte sincer.
- Și eu te iubesc pitic. După astea fiind spuse mă sărută. Îl iubesc chiar simt că îl iubesc.  Și sunt fericită că am întâlnit un bărbat ca el.

Contract De Căsătorie Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum