-Și...tu chiar vrei sa-l cauti pe acest Derek , pe care l-ai visat , care pur si simplu nu stii daca exista ? ma intreba Lucas.
-Da !
-De ce ?
- E un semn. Simt ca trebuie să încerc să îl gasesc... Am o presimțire.
-Ce fel de presimțire ?
-Nu stiu ! Dar cred că fiind un varcolac s-ar putea ca unele lucruri pe care le-am văzut în vis despre el sa fie adevarate...
-Tu te auzi ? Cum adica sa fie adevarat tot ce stii despre el ? E o persoana care nu exista , e un personaj fictiv... Nici macar nu ai un motiv sa-l cauti !
-Ba da ! Este presimțirea mea un motiv destul de întemeiat.
-Uite , sunt pietenul tau cel mai bun , te voi sprijini in toate , dar asta ...asta e ceva imposibil , nu poti sa gasesti pe cineva pe care doar l-ai visat ! Intelegi ?
- Nu... Eu voi încerca... Știu ca ceva se intampla... O simt.
-Esti nebuna !
- Probabil. Vii cu mine?
- Vin. Nu pot sa imi las prietena singura in astfel de situatii. Dar vreau mai întâi sa îmi răspunzi la o întrebare. Faci asta ca o ultimă speranța că îți vei găsi marea iubire?
- Nu știu. Am renunțat la astfell de planuri. Am acceptat ca poate îmi este menit sa fiu singură pe lumea asta.
Primul pas pe care l-am facut a fost sa caut peste tot daca exista o persoana cu acest nume, Derek Hale. Și am gasit câteva dar niciuna care sa arate ca cel cautat de mine. Nu mă așteptam sa fie atat de simplu și să îl gasesc din prima, dar am sperat macar si am incercat.
Apoi, am cautat sa vad daca se afla prin aceasta lume un oras numit Beacon Hills iar singurul loc pe care l-am gasit cu acest nume era o zona cu multe lacuri, neînconjurată de civilizație, undeva prin Washington DC .
Nu puteam să trec oceanul doar pentru un lac, aveam nevoie de mai mult de atât. Încetul cu încetul, totul cunoscut din visul care acum era din ce in ce mai vag se epuiza iar eu nu ajungeam nicaieri cu nimic.
-Ok, Ann dar ce facem acum? Nu avem nimic. Am fost de acord sa mergem sa cautam acea persoana dar nu avem unde... Chiar nu mai ai nimic în memorie? Vreun loc anume?
-Nu... Totul era in acel loc... În orășelul ăla...
-Dar persoane? Ai vazut doar acel bărbat sau nai multe persoane?
Am încercat să ma gândesc dar nimic nu îmi venea în minte. Cautam nume. Știam ca mai era lume dar nu îmi mai aduceam minte numele sau fețele lor.
-Chiar nimic? Nu era niciun nume mai ciudat sa ti-l amintesti?
-Nu știu... Nu îmi aduc aminte nimic. Mă gandesc prea mult si uit totul.
-Ok, relaxeaza-te... Va fi ok. Ne vom descurca noi cumva.
-Nu mai stiu nimic... Dar ma voi duce acolo, ma voi duce la acele lacuri. Vreau macar sa incerc asta.
-Daca asta îți dorești, ok. Încercăm asta. Facem asta. Relaxeaza-te acum. Eu caut zbor pana acolo si un motel cat mai apropiat într-un orasel cat mai apropiat.
Luând decizia aceasta, mă calmasem cât decât, însă tot traiam cu frica ca nu îl voi găsi și nu cu frica ca s-ar putea sa ma duc în acel loc si sa nu gasesc nimic.
-Ann... Trebuie să vezi asta...
Lucas parea foarte speriat de ce era pe cale sa îmi arate.
-Ce este?
-Orașul cel mai apropiat... Wolf's Lake se numește...și asta nube partea cea mai ciudata. Plin orașul de cladiri istorice... Înconjurat de păduri. Și am gasit o știre de acum 10 ani... În padure, cea mai impunătoare si veche casa... Hale Mansion... Asta e. Asta cautam noi.
-Ochii mi se umezesc încetul cu încetul. Eram în șoc. Gasisem ceea ce cautam atat de mult...
-Dar este o faza aici... Casa nu e la stiri din nimic, ea a ars acum 10 ani... Și în știre scrie ca majoritatea familiei care traia acolo au murit in incediu iar restul nu au fost gasiti încă...
Singura mea scanteie de speranță a fost astfel stinsa. Lacrimile din ochi nu mai erau de fericire, ci de amar si tristete.
-Dar noi tot vom încerca... Stirea e de la putin timp dupa incendiu, nu erau gasite toate persoanele din locuinta. Nu ne dăm batuti acum... Mai ales ca deja am cumprat biletele...
Deși nu mai aveam nicio speranță, am ales sa afirm si sa accept. Macar voi merge, macar pot spune ca am incercat.
