11

393 15 1
                                    


- Mă duc sa ma plimb pe afară. *îi spun eu lui Jimin si imi iau geanta de pe masa*

- Bine, sa ai grijă. *îmi spune el inainte sa ies pe usa, ma duc cu pași mici in spre parc, acolo ma întâlnesc cu Iza*

Am ajuns in parc cu jumate de ora mai repede, ma asez pe o bancă mai retrasă de lume si aștept, privesc prin jur si dintr-odata simt ca cineva imi pune o batistă la nas cu un miros ciudat si dupa am văzut doar negru.

•Pov Iza•

-Am incercat sa dau de ea de 2 ore, nu imi raspunde. *zic eu îngrijorată lui Jimin si Taehyung*

-Hai să le zicem si celorlalți. *zice Jimin si se ridică repede sa ia telefonul*

- Eu o sa sun un prieten care e polițist, vin imediata *zice Tae si merge afara din camera*

•Pov Tae•

Ies din cameră butonand telefonul, unde, unde, uite, Kim Seokjin, polițistul meu preferat. Suna...

-Alo?

-Buna, Jin, sunt Taehyung, am nevoie de ajutor.

-Buna Taehyung, de ce ai nevoie?

- Trebuie ajuți rapid, cred ca iubita mea a fost răpită, nu ne raspunde, nu dam de ea nicăieri. *zic putin agitat*

-Okey, hai la secția de poliție, ne mai auzim, pa.

-Vin acum, pa.

Închid telefonul si merg inapoi la ceilalți si ii anunt de ce am vorbit. Pornim spre secția de poliție si vorbim cu Seokjin  despre Miru si facem un plan pentru a o găsi.

•Pov Miru•

Ma trezesc într-o cameră întunecată pe un pat destul de moale, ma ridic in fund si ma uit in jur, nimeni, sunt singura, cum am ajuns aici? Ma ridic de pe pat si merg spre singura usa din cameră, incerc sa o deschid dar nu pot, e încuiată. Ma duc înapoi în pat si astept, dintr-o data usa se deschide si pe ea intra o persoană îmbrăcată în negru si cu masca la gura.

- Sa trezit prințesa? *zice el si eu imediat imi dau seama cine e, mi se înmoaie picioarele si incep sa ma îndepărtez cat mai mult de el, el venind in spre mine*

-Ce mai vrei de la mine, nu e destul ca mi-ai distrus viața? *incep sa tip la el, nu raspunde, vine spre mine cu un rânjet*

Ajunge in fata mea, imobilizandu-mă la perete si ma sărută, eu respingandul si încercând scap de el dar e prea puternic, ma trage si ma aruncă în pat, eu zbatandu-ma din ce in ce mai tare, încep sa plang si sa tip.

-Taci, nu te aude nimeni. *zice si incepe sa ma dezbrace*

-Te rog nu, nu, te rog nu face asta *zic printre suspine, el nu ma baga in seama si ma dezbracă pana ce raman fara nimic, la fel si el, incepe sa ma sărute și atinga, nu mai suport.*

Cand sa intre in mine se aude o împușcătură si stransoarea din care eram sa slăbit, Sehun fiind acum pe jos într-o baltă de sânge, ma uit la cel care la împușcat, era un băiat înalt îmbrăcat în uniformă de polițist, ma mai uit si vad ca in spatele lui era Tae care fuge repede la mine cu o pătură, ma inveleste si ma ia in brate, eu strangandul tare si încercând imi opresc suspinele.

-Multumesc. *îi zic in șoaptă, el doar ma sărută scurt pe buze si după ma ia stil mireasa si ma duce afară, acolo fiind si ceilalti care așteaptă îngrijorați cu alți polițiști pe acolo.*

Tae ma pune în mașină lui pe scaunul din dreapta si el se pune pe scaunul șoferului, se uita la mine ca vadă dacă sunt bine si eu il sărut scurt ca stie ca acum sunt bine, el imi zâmbește si imi ia mâna intra lui, eu zâmbesc și el pornește masina, următoarea destinație fiind acasă.

《Povestea noastra》FINALIZATĂUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum