14

361 14 4
                                    


☆Pov Iza☆

Ma plimb prin parc, ma simt foarte ciudat, simt ca lipsește ceva din mine, de când l-am cunoscut pe Jungkook ma simt mereu ciudat, nu am mai simțit asta, este o senzatie ciudată, ma inrosesc mereu cand ma atinge si cand nu sunt cu el nu imi pot lua gandul de la el, ce simt eu e oare dragostea? Nu o inteleg, de ce trebuie sa simti de parca ai luat foc cand e lângă tine persoana de care esti îndrăgostit? De ce....sunt scoasă din ganduri de o durere de spate, am dat peste cineva, imi deschid ochii si il văd pe Jungkook peste mine, se uita si el la mine rușinat și se ridicat repede de pe mine, mi-a dat mâna ca sa ma ajute si eu am facut întocmai, cand am ajuns in picioare i-am văzut zâmbetul acela drăguț, seamănă foarte mult cu un iepuraș. De ce e roșu la față, ii e rău?

-Scuze, nu am fost atent. *zice el si se uita in jos*

- Nu e nimic, te simti bine, esti cam roșu. *zic eu îngrijorată si ii ating obrazul si dupa fruntea sa vad daca are febra, acum eram foarte aproape unul de altul, nici nu am observat ca am inceput sa ma uit la buzele lui, par a fi moi, as vrea sa le simt*

Ne apropiem unul de altul încet și dint-odata telefonul lui Jungkook suna, asta ne-a trezit pe amândoi la realitate, el raspunde si părea putin îngrijorat.

-Trebuie plec, scuze. *zice si fuge repede, părea foarte speriat, oare e totul bine?*

Încep fug si eu dupa el pana ce ajungem la o casa, de fapt acum e doar scrum mai mult, il văd pe Jungkook stând în fața ei cu mâinile în cap, ma apropii de el si ii pun mana pe umăr, el își întoarce privirea spre mine si vad ca ochii lui sunt in lacrimi, se uita la mine si după ma ia strâns în brațe.

-Jungkook, ce sa intamplat, cine stătea aici? *zic si el își ridică privirea si se uita la mine*

-Eu, stăteam, acum cred ca o sa stau in masina. *zice si mie imi venea sa plang*

-Hai la mine. *zic brusc, el se uita confuz la mine* Stau singura, e un apartament micuț dar mai încape o persoană. *zic si el ma ia in brate si imi mulțumește*

-O îți plătesc chirie, o sa te ajut la tot, multumesc. *zice el si eu il îndepărtez din imbratisare si imi pun mâinile pe umeri lui*

- Nu trebuie sa imi plătești chirie, suntem prieteni. *zic si el ma îmbrățișează strâns eu ii raspund la îmbrățișare*


Sper ca iti place mami _IUdlwrma

《Povestea noastra》FINALIZATĂUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum