După ce Argus îi povestii surioarei sale, Sophia, istoria apariției umbrelor pe tărâmul lor, ieși afară să ia o gură proaspătă de aer. Dar ce să vezi? 12 bărbați veneau grăbiți dinspre colinele vestice ale dealurilor. Strigau cu voce tare ,,pericol...armataa....Cronnoss.... !!". Bătrânii satului au ieșit atunci fiecare din casele lor și s-au adunat în fața bisericii. Aceștia, împăcați cu ce urma sa vina, începură să se roage: ,, Doame, iartă păcatele acestui sat", strigau ei. Angelo, tatăl lui Argus, grabit, o luă pe Sophia, se duse in grajdi și alesese cel mai zdravăn cal care-l avea, luase o trastie cu ceva de-ale gurii și 2 pături. Se duse repede la Argus și-i zise astfel: ,,Argus, fiule, te rog, ia-o pe Sophi' și duceți-vă cât mai repede spre munți. Nu băga în seamă legendele bătrânilor, cu siguranță sunt închipuiri datorită fricii!! Dar tu nu te speria. Așteaptă-mă sus pe Colina regelui , dar dacă nu vin până la ora 9:00 seara, nu mă mai aștepta, fugi cât de repede poți." Argus cuprins de spaimă se urcă pe cal, își luă surioara și trastia și fără să sesizeze porni în galop. La ora 8:00 seara, Argus a ajuns pe Colina regelui. Vă întrebați cum știa mereu cât e ceasul?? Bunicul bunicului său a fost ceasornicar și, din cauza plictiselii, a creat un ceas mecanic de mână. Acum Argus îl purta, și știa mereu ceasul. Până la ora 9 , băiatul a stat și a urmărit, cu inima distrusă, cum satul în care s-a născut și a crescut este acum ars și șters de pe fața pământului. Atunci înțelese că nu mai are rost să aștepte și și-a continuat drumul în munți. Timp de o oră mers continuu, când deodată lui și Sophiei l-i se facură somn. La intrarea într-o peșteră, Argus a găsit un izvor unde a adăpat caul și un loc bun, plin de mușchi, în care să poată dormii. Imediat ce copiii au închis ochii, au și adormit, însă timpul trecea, și ora 00:00 (12 seara) se apropia cu rapiditate. Oare chiar erau închipuiri cele povestite?? Sau erau adevăruri? Ehh...asta veţi afla în următorul capitol.
