După multe zile de mers, Argus și armata lui au ajuns la colina care-i despărțea de Cronnoss. Un spion a fost trimis în patrulare, pentru a afla lucruri despre armata inamică. Timp de 3 zile a fost plecat, a 4-a zi a revenit cu vești: Putem ataca oricând începând cu ora 00:00. Atunci absolut nimeni nu mai e treaz. Și toate uminile sunt stinse. E cel mai bun moment. Armata lui Cronnoss este însă foarte mare. Cred că triplă decât anoastră.
Argus îi mulţumii pentru cele aflate. Împreună cu Athena și Orion, tânărul pregătit planul de atac. Încerca să gsească o strategie bună pentru a putea ataca imensa armată a inamicului. Primele 40-50 de încercări, fără succes. Următoarele 80-100 la fel. După multe alte încercări, au găsit strategia perfectă. Acum sperau ca în timpul luptei să fie exact cum și-au imaginat. Următoarea zi Argus a pregătit armata, le-a explicat strategia de război și formele de atac, ca în aceeași zi să înceapă și războiul. După cum îi spuse-se spionul, inamicul este inactiv la 00:00, așa că, la acea oră a pornit a atac. Armata se apropia siențios dar cu viteză de Palatul Umbrelor.
Când mai aveau ultimii 1000 de metri ca să ajungă ceva neașteptat s-a întâmplat. Înaintea lor se vedeau o mulțime de torțe arzând, care se apropiau. Argus opri armata din mers. Ca să vadă mai bine și-a luat ochanul dintr-o traistă care-o avea. S-a uiat în direcția uminilor și ce să vadă? Era Cronnoss, călare pe King Alabaster, urmat de armata lui.
Cum știa Cronnoss că Argus era acolo. Cum știa el când urmau să atace? Desigur, răspunsul îl știe numai Cronnoss. Dar din moment ce planul lor nu mai era valabil acum, a decis să atace.
Cele două armate se apropiau rapid una de alta. În mai puțin de un minut războiul începuse. Toate planurile tânărului Demi God au fost distruse. Acum se vaza numai pe agilitatea și puterea soldaților săi. Timp de 10 ore au luptat continuu. Pe la 11-12 dimineața, spiretele s-au mai calmat. Cele două armate erau retrase de pe frontul de război. Cronnoss privea spre Argus. Argus privea spre Cronnoss. Cei doi se apropiau cu pași mici unul de celălalt. Pe la mijlocul drumului s-au întâlnit. Încă se priveau. Nu scoteau niciun cuvânt. În jurul lor nu mai era nimic decât câmpie dreaptă și liniștea aceea era din cănd în când deranjată de vântul care bătea.
-Ai tupeu tinere să vii aici să lupți cu mine, zise Cronnoss. Cine ești? Ce vrei mai exact? Şi ce e cu armata ta?
-Mă numec Argus! Am venit din Munții Leului, unde este regatul meu și-al tuturor celor din armata mea. Scopul meu este de a te înfrânge pentru a elibera Green Field-ul şi celelalte ținuturi.
-Ha ha ha ha ha ha ha! Hai că asta a fost bună! Măi tinere, tu nu știi cine sunt, nu? Eu de 10.000 de ani lupt și cuceresc. Nu am fost înfrânt niciodată. Mai ales de mucoși ca tine!
-Bine Cronnoss. Vom vedea asta în timpul războiului. Vom vedea cât de invincibil ești câd eu, Pride King, Athena și Orion vom începe să luptăm. Îți promit că te vei distra. Chiar te vei distra.
Cronnoss făcuse ochii mari. Nu-i venea să creadă că exită atât tupeu într-un băiat de 27 de ani.
Cei doi conducători s-au întors rapid la armatele lor. Argus a început imediat să refacă planul de atac. Observase fiecare mișcare a armatei inamice în timpul primei reprize de lupă. Acum știa cum să atace.
După o zi întreagă de stat, următoarea zi dimineață, la prima oră, cele două armate erau iar amestecate în luptă. Cronnoss și Argus stăteau unul în fața celuilalt, nemișcați. Așteptau ca unul din ei să facă prima mișare, pentru a începe să lipte. Pride și cu Alabaster de asemrnea se priveau ochi în ochi. Armatele luptau. În jurul lor era numai gălăgie și urlete. Umbre și îngeri cădeau înfrânți pe jos. Soldații se împuținau din ce în ce mai mult. Argus nu mai ezită și facu el prima mișcare. Cronnoss acționă și el imediat.
Cei doi luptau puternic. Cronnoss se folosea de sabia lui cu tăiș de diamant. Argus lupta cu arcul lui. La ambele capete ale arcului avea tăișuri de diamant, ca sabia inamicului.
Războiul era greu. Vorba aia, binele contra răului, alb contra negru. Armata umbrelor se împuțina rapid. Dar și-așa erau tot în superioritate numerică faţă de îngeri. Din cauza cădurii insuportabile de afară și al oboselii cele două armate s-au retras iar pentru a se odihni. Între timp, pe când armata lui Argus se odihnea, dinspre frontul de luptă venea un tânăr cu haine negre, în urma lui risipindu-se un abur negru, urmat de o vulpe tot neagră. După 5 minute ajunse în dreptul lui Argus. Tânărul misterios era speriat și plâns.
-Mă scuzaţi că vin așa! Dar nu am niciun gând rău. Credeți-mă!
-Hei! Liniște! Ce vrei? Nu te preface necăjit ca să te primim la noi ca după aceea să ne distrugi! Pleacă acum! Dacă nu, te dau la bestiile mele!
-Nu! Vă rog! Eu am fost mâna dreaptă al lui Cronnoss! De când a început războiul ăsta, mi-am schimbat părerea. Cronnoss e prea crunt. Nu mai vreau să lupt în armata lui. Mă mustră mereu că nu lupt suficient și că nu antrenez suficient de bine armata lui. Dar și așa, tot cel mai bun am fost. Dar nu mai rezist. Te rog Argus, primește-mă! Știu absolut toate strategiile lui Cronnoss şi stiu și punctele slabe a armatei. Dar și al lui! Credeţi-mă! Vă rog!
Argus s-a uitat atent la băiat. A observat ochii înlăcrimaţi și rănile de pe mâini. I-a cerut să-și dea și bluza jos şi să se întoarcă cu spatele. Argus s-a speriat. Nu-i venea să creadă! Băiatul acela era plin de cicatrici și de răni care încă sângerau. Erau răni de bici.
-Cum ai făcut rănile astea?
-Cum ziceam! Cronnoss e crunt cu toți!
-Da! Înțeleg! Athena! Orion! Îl primim și pe acest tânăr la noi în armată?
Cei doi îngeri nu au zis nimic. Atunci Agrus a zis iar, dar cu un ton mai agresiv:
-Îl primim și pe acest tânăr la noi în armată?
-Argus! Ești sigur?zise Athena.
-Eu am încredere în Argus! Eu zic da! continuă Orion.
-Foarte bine atunci! Te primim. Sper să nu ne dezamăgești!.. termină Argus. Dar, cum te cheamă?
-Damian!
Totul a decurs destul de bine de când a venit Damian. Datorită lui au aflat strategiile și secretele lui Cronnoss. El a ajutat la mobilizarea armatei lui Argus și a antrenat în stilul umbrelor. În sfârșit, totul era gata.
După 2 zile de repaus, acum cele 2 mari legiuni au reînceput războiul. Toți sperau atunci ca acesta să fie ultimul, să termine cu răul, să elibereze Green Fieldul și restul regatelor.
