Ca și până acum, războiul era crunt. Din fericire, armata lui Cronnoss începea să fie în inferioritte numerică. Acesta este un lucru bun. Daminan, tipul nou, și vulpea lui fuseseră de mare ajutor. Argus era mulțumit de efortul băiatului în timpul luptei. Acum nu-și dorea nimic mai mult decâ să învingă și să elibereze regatele. Un vis mare, cu șanse mari.
Era spre apus. Războinicii luptau încă. Se pare că urma o noapte lungă și grea. În acel moment, fix la asfințitul soarelui, îngerul Seraphim a reușit imposibilul. Acesta a tăiat capul Medussei. Atunci Cronnoss a simțit ceva care l-a deranjat foarte tare. Repede, s-a urcat pe spatele lui Alabaster și a fugit spre palatul lui. A intrat cu viteză în ,,camera de sacrificii", unde avea un diamant putin mai special. Acesta lumina foarte puternic. Avea propria lui lumină. Dar, acum, nu o mai avea. Era stins.
-Oh nu! E imposibil! Nu poate fi adevărat! Nu mai controlez timpul! Sunt un muritor ca toți ceilalți! Nu poate fi adevărat!
Cronnoss era devastat. Acesta era sfârșitul lui oare? În momentul acela, Argus apăru în cameră. Se opri și-l privi pe Cronnoss.
-Hai Argus! Ucide-mă! Accept adevărul! Dacă eu mor, moare și vraja umbrelor. Felicitări! Ai câștigat!
Argus se sperie. Cum de s-a dat Cronnoss, cel mai mare și mai puternic și mai crunt împărat existent, bătut. Era ceva putred la mijloc. De apropia cu arma de el. Crinnoss. Privea în sec. Parcă abia aștepta să moară. Când Argus ridicase tăișul, gata să-l omoare, Cronnoss începu să rădă.
-Ha ha ha! Ți s-a muiat inima când m-ai vazut așa! Nu poți s-o faci, nu?
-Ai dreptate, sunt încă un copil. Nu am curaj să fac nimic!
Cronnoss profită de moment și începuse să fluiere un cântec. Argus opri orice mișcare. Șimțea ceva. Ceva se apropia de, el cu viteză.
Podeaua începu să se crape. Un cutremur teribil mișca acum tot palatul. Crăpătura se facea tot mai mare, când, deodată, din ea ieși un dragon. Era legendara Hydra. O bestie mitologică cu mai multe capete. Argus se depărta. Era înfiorat de imensitatea bestiei care tocmai apăru.
-Atacă scumpete! Cina e servită! Ai mai mult afară!zise Cronnoss.
Dar nu termină bine de zis, că Hydra începuse atacul asupra lui Argus. Bestia se apropia cu viteză. Urla, mârâia, și duduia podeaua când mergea. Argus ţinti cu o săgeată și trase. Degeaba, avea o crustă osoasă foarte puternică. Atunci, tânărul închise ochii și se lăsă pradă sirții.
După câteva secunde se auzi un țipăt: ,,Argussss! Prietene!" Era Eragon, călare pe dragonul lui, Saphira. Veneau cu viteză spre Argus. Saphira îl privea în ochi pe Hydra și aștepta un ordin de la Eragon, care veni imediat: Focc!. Dragonul atunci scos flăcări asupa Hydrei. Argus primi acest ajutor cu bucurie și profită de moment fugind spre Crinnoss.
-Asta e, am eșuat din nou, însă pentru ultima oară!
Acestea fuseră ultimele cuvinte pe care Cronnoss le-a mai spus vreodata. Argus, tânărul Demi God îi împunse inima cu tăișul arcului său. Ca prin magie, atunci toate umbrele de pe terenul de luptă dispăruseră. Hydra... a murit și ea, arsă de Saphira. Întunericul de pe toate tărâmurile și regatele cândva prinse sub domnia lui Cronnoss dispăruse. Copacii, florile, iarba începeau să răsară din nou. Palatul umbrelor se transformase și el în ce era cândva, Palatul de Cristal din Green Field. Cascadele, fântânie, râurile, lacurile erau acum iar pline de apă proaspătă. Damian se duse repede spre temniţele palatului și eliberă sătenii Green Fieldului.
Următoarea zi dimineață se facuseră urale a adresa lui Argus, Damian, Athena, Orion, Eragon, Seraphim și tuturor celorlalți războinici. Sofi era în cumea fericirii și ea. Iubitul ei o ceruse în căsătorie. Carla și ea fericită alaturi de regele ei Argus. Da, aţi citit bine. În acea zi Argus a fost încoronat ca mare rege. Scaunul lui de domnie era apărat în stânga și în dreapta de Seraphim și fratele său, Raphael. Orion și Athena au ajuns mâna stângă și respectiv mâna dreaptă al regelui. Eragon, marele ucigaș de Hydre și-a continuat atunci viața de hoinar, călare pe dragonița lui cea dragă, Saphira. Pride King era și el cel mai mare dintre cei mai mari. Era acum lăudat pentru curajul lui și voinţa de a nu pierde. Dar cred că de Alabaster nu am mai zis nimic. Nici nu trebuie. Acesta a fost închis într-o închisoare din tărâmul Abilului. Acolo va avea timp să facă ce nu vrea. Dar să ne întoarcem la eroii noștrii. După 2 ani de la eliberarea regateor s-au născut și prinții. Un băiat și o fetiță, gemeni. Argus avea prințișiri gemeni. Cei doi copii vor rămâne uimiți când vor afla ce a facut tatăl lor.
Dar să vă mai zic ceva. Răul tot nu a dispărut în întregime, dar nu vă faceți griji, Argus se ocupă de tot.
SFÂRȘIT
