Capitolul 4

2.3K 40 6
                                    


Nici nu pot sa-mi beau cafeaua pe care mi-am comandat-o. Ma tot gandesc la cuvintele pe care le-am auzit din gura profesorului meu, nu pot sa-mi imaginez cum se simte Mei in preajma lui.

- Eli? Esti ok?

- D-da! Doar ma gândeam la ceva...

- A..ok

Am început să beau din cafea in timp ce ma gândeam la Mei. Trebuie să-i  spun că este folosită, nu o pot lasa sa creada ca acel om o iubește asa cum crede ea.

                             •••

Am ajuns acasă mai tarziu deoarece am stat mai mult cu Aliss.

- Eliza, draga mea bine si venit, ție  foame?

- Nu prea mama...Mei a venit acasă?

- Da, este in camera voastră

- Ok

Ma dezcalt  de adidași și intru in camera, nici n-am  salitat-o. Nu stiu cum s-o abordez pentru a vorbi cu ea ma asez pe pat si ma uit la ea. Nu pare ca ar fi suparată sau fericită. Isi aranjează cărțile in ghiozdan apoi se schimba in pijamale.

- Mei, putem vorbi putin?

O vad cum se pune lângă mine pe pat si ma priveste.

- Despre ce vrei sa vorbim?

- Asculta...in primul rand imi pare rau ca te-am făcut de rusine azi...nu stiu ce a fost in capul meu si...as mai vrea sa-ti  spun ca l-am auzit pe profesorul cu care te-ai  sărutat  vorbind la telefon, te foloseste Mei! El nu te iubește,el vrea decât banii familiei tale.

O liniște de mormânt s-a lăsat in camera după ce am terminat de vorbit. Nu pare să fie supărată, sincer ma asteptam sa plângă dar in schimb imi zâmbește ușor.

- Stiu.

Stai ce? Ea stie ca este folosită dar totusi sta cu acel bărbat?

- De la vârsta de 5 ani, părinții mei m-au logodit cu acest bărbat pentru a se asigura că ma va proteja si ca va avea grija de moștenirea familiei mele.

- Și...ție îți...place de el?

- Nu conteaza ce simt eu.

- Cum să nu conteze? E viata ta! Nu te voi lasa de izbeliște niciodată Mei!

- Serios?

- Da!

Ii simt buzele peste ale mele, aveam nevoie de asta oarecum. Se desparte din sărut si ma întinde pe pat venind peste mine.

- M-Mei! Ce faci?

- Ai spus ca nu ma vei lasa niciodată, așa-i? O privesc pret de cateva secunde apoi imi incolacesc mainele pe spatele ei imbratisand-o.

- Mei...

Incepe să-mi lingă putin gâtul apoi ma priveste in ochi cu un zâmbet pe față.

- Nu conteaza ce fac.

Ii simt mana pe pieptul meu coborând in jos pana și-o baga in pantaloni mei.

- O să te i-au încet, e prima dată nu?

In acel moment i-am tras o palmă peste față rudicandu-ma in șezut  pe pat.

- Nu ma insulta! Tu nu ți cont de sentimentele altor oameni?!

Simțeam cum lacrimile curg pe obraji mei, Mei doar isi pusese mana pe obrazul pe care am lovit-o. Pare ca vrea sa plângă dar nu o face se ridică din pat si se întinde pe salteaua ei.

- Noapte bună.

                               •••

Sincer nu aveam deloc chef sa merg la școală azi dar din păcate, am test la matematica pe care sigur îl voi pica. Ma îmbrac ca de obicei și plec spre scosla.
Ajunsa in clasa o vad pe Mei stand în  banca ei, chiar dacă este presedinta consiliului nu prea are prieteni dar in schimb, toate fetele o admira.

- Eli!

Ma uit în dreapta mea și o vad pe Aliss cu in zambet cat toate zilele pe fata ei.

- Hei, ce ai pățit?

- Sunt asa fericita Eli!

- De ce?

- Weekend-ul acesta voi merge la munte cu ai mei, te rog spune-mi ca vi si tu cu noi.

- As vrea Aliss dar cred ca rămân acasă, mama se îngrijorează repede.

- Of, ok

Simteam cum Mei se uita la noi asa ca i-am făcut semn lui Aliss sa taca, nu vreau sa mai am probleme cu Mei.

•••

Ma simt mai eliberata ca am dat testul, sper măcar sa iau o nota de trecere.

- Eli, mergem spre sala?

- Da, stai sa-mi iau schimburile si vin

- Ok, ma prinzi tu din urma

Clasa era aproape goala, eu îmi cautam adidași prin dulap pana când simt o mana pe umărul meu.

- Te pot aju-

Am făcut ochii cat cepele când am văzut-o pe Mei kn fata mea, ma privea fix în ochi fără nicio expresie pe chip.

- Ti-a căzut asta.

Imi arata o carticica alba pe care voia s-o  deschidă dar i-am smuls-o din mana.

- M-mersi! Chiar ma întrebam pe unde e.

Simteam cum mi se formează un nod in gat, știam ce este in acea carticica si nu voiam ca ea sa afle. Ma priveste pret de cateva minute apoi pleacă spre sala de sport.

                              •••

Insfarsit sa terminat și ultima ora, simteam ca înnebunesc. Eram leoarca de transpirație, noroc ca aveam prosoape in ghiozdan. Ma întorc în clasa unde găsesc un bilețel pe banca mea impreuna cu ghiozdanul.

   Vino în biroul directorului.
   
                                                     Mei

Ea niciodata nu mi-a spus sa vin undeva, poate vrea să-și ceara scuze dar n-aș vrea sa merg. Dar dacă este ceva important? Oftez apoi imi i-au  ghiozdanul si merg spre birou unde bat in usa iar când aud un intra înfundat deschid usa. Inautru era Mei putin sprijinita se birou cu carticica pe care mi-a găsit-o in mana.

- Nu-mi vine sa cred ca citești asemenea chestii. Oare ce părerea va avea mama despre tine acum?

Simteam cum tot corpul imi ia foc de furie, cine ia dat voie sa-mi umble in lucruri. Imi las capul în jos și imi strâng pumni atât de tare încât ajung sa-mi  bag unghiile in carne.

- N-ai nimic de zis?

Ma repezesc spre ea și o împing pe birou venind peste ea scăpând cartea din mana, căzând pe jos impreuna cu telefonul de pe birou.

- Ce faci?

Îi iau fata in mâinile mele și imi lipesc buzele de ale ei, ea își pune mâinile pe umerii mei încercând sa ma facă sa ma opresc.

- Ce te-a apucat?

Imi sprijin palmele de birou și o privesc în ochi,simteam cum lacrimile imi acaparează ochii căzând pe fara lui Mei care era dedesubtul meu.

- E-e numai vina ta Mei! Eu nu vreau asta, nu stiu ce se întâmplă cu mine dar decand m-ai sarutat numai la tine ma gândesc.

Mei pare mirata de cea ce i-am spus, idi lasa mainile pe piept și ma priveste ma ridic de pe ea stand în fata ei, ea ridicându-se in șezut pe birou.

- Imi pare rau pentru ca sunt o sora îngrozitoare!

Imi i-au ghiozdanul si plec alergând, numai voiam sa vad pe nimeni. Nu vreau sa se întâmple nimic din toate astea.


Sisters {18+}Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum