Sisters {18+}

Capitolul 5

Eram la cafenea cu Aliss, aveam nevoie de un moment cu o persoana căreia săi pot povesti ceva ce ma deranjează.

- Eu tot nu înțeleg de ce ești asa îngândurat Eli

- Aliss ieri in biroul directorului i-am cerut scuze lui Mei pentru ca "sunt o sora groaznica". Tu iti dai seama ce penibila am fost?

Lacrimile incep sa-mi curgă pe obraji cand ma gândesc la ce am spus ieri, Aliss ma ia în brate și ma mângâie pe cap.

-Aliss...crezi ca as putea sa stau la tine cateva zile?

- Te-as primi cu mare drag Eli dar azi e vineri și in cateva ore plec cu ai mei la munte.

- De asta ai chiulit de la scoala?

- Hei, nu se numește chiul cat ai mei stiu ca nu ma duc *zambet*

Aliss ma făcut sa rad dar chiar și asa nu ma simțeam mai bine, doar gândul ca o s-o vad din nou azi ma neliniștește.

•

- Am ajuns acasa!

Ciudat, deobicei cand ma întorceam mama ma astepta cu o îmbrățișare, imi las adidașii langa usa si intru in casa unde o gasesc pe mama la masa cu capul pe maini plângând. Imi las ghiozdanul pe jos și ma pun langa ea incercand s-o fac sa se liniștească.

- Mama ce sa intamplat?

- A-au luat-o Eliza...

- Pe cine mama?

- P-pe Mei

- Cine?

- Ajunsese cand a ajuns acasa au venit doi bărbați unul dintre ei fiind bunicul ei, i-au spus să-și facă bagajele pentru a se muta în alta parte.

Nu pot sa cred, bunicul ei a obligat-o sa se mute? De ce? O iau in brate pe mama și ii sterg lacrimile cu maneca uniformei mele.

- Mama iti promit ca orice ar fi, o voi aduce acasa pe Mei.

- Draga mea...nici nu-ți imaginezi cat de norocoasa este Mei ca are o sora ca tine.

Ii zambesc apoi ma ridic de pe scaun cu gândul sa plec s-o caut pe Mei dar mama ma apuca de mana.

- Ia asta, mi-a dat-o bunicul ei in caz ca vreau s-o vizitez.

Era o bucata de hârtie pe care scria adresa unde se mutase Mei.

- Mersi mama

Ma incalt si fug ca fulgerul din casa, i-au autobuzul si cobor la stația de langa casa lui Mei. Casa e puțin spus, era o vila inalta alba cu o nuanta de albastru, soarele urma sa apună ma pregătesc sa deschid usa porții negre dar o voce stinsa ma oprește.

- Ce cauți aici?

Ma întorc și o vad pe Mei cu o geantă in msini uitându-se la mine cu aceeași expresie faciala lipsita de viata. Înghit nodul ce mi se formase un gat și ma apropii de ea.

- Am venit sa te i-au acasa

- Sunt deja acasa.

Trece nepăsătoare pe langa mine si intra in casa, nu, nu pot renunta acum orice ar fi o voi aduce acasa. O urmez in casa, urcand niste scari albe pana intru in camera ei.

- Tu chiar nu știa renunti așa-i?

- Mei mama te vrea înapoi acasa, ține foarte mult la tine

- Stiu.

Ma ignora complet, stau în fata ușii privind-o cum își așează geanta pe birou scotandu-si lucrurile din ea.

- Stiu ca ție greu Mei. Din cauza mea bunicul tau te-a luat de langa noi, imi asum dar te rog intoarce-te.

- Taci.

Puteam vedea cum se sprinea in maini de birou lăsându-și capul in jos, strângea din maini.

- Poate părinți tai au fost stricți cu tine și nu ți-au oferit destulă iubire dar noi nu sunt-

- Destul!

Se repezeste la mine și ma trântește in pat, vine peste mine și-mi rupe camasa vrând sa ma dezbrace de ea, ma zbat cat pot de tare pana cand simt o picatura de apa calda cazand pe obrazul meu, fac ochii mari cand o vad pe Mei plangand deasupra mea. O apuc de maini si ma rudic impreuna cu ea la mine în brate.

- Nu mai plânge, sunt aici pentru tine!

Tresare cand aude ce ii spun, se înmoaie și-și lasa capul in jos plangand.

- Mei ce-i cu gălăgia asta?

Ma sperii atunci cand il vad pe bunicul lui Mei deschizând usa camerei.

- Tu, ce cauți aici?

- V-va pot expli-

- Iesi afara din casa mea, ești exmatriculata

- D-dar...

- Am spus sa ieși

Acesta pleaca si ne lasa singure, Mei se da jos de pe mine lăsându-mă sa plec. Imi i-au greaca pe mine inchizand-o deoarece aveam camasa rupta. O mai privesc odată pe Mei apoi ies din camera inchizand usa in urma mea. Ies din casa și alerg spre casa lasand lacrimile să-și facă apariția pe fata mea, chiar o iubesc pe Mei, nu pot sa-mi imaginez o viata fără ea.

De ce exista mereu probleme care ne despart? Ajung acasă unde ma descalt si intru direct în camera mea. Ma sprijin de usa și-mi las corpul sa cada pe jos punandu-mi mainile pe genunchi începând sa plang. Mintea mea era acaparat numai de amintirea in care am văzut-o pe Mei plangand deasupra mea, parca atunci cand sunt alături de ea nu-mi pasa de nimic, simt ca totul este posibi. Ma simt de parca sunt într-o lume cu totul diferita, fără suferinta, faca lacrimi, fără secrete.